Ce faci când ți-ai umplut casa cu pisici și continui să le salvezi: Cinci lucruri esențiale la care trebuie să te gândești înainte să mai pleci cu una de pe stradă / Soluții ca să nu te învinovățești

Nu ți-ai dat seama când ți s-a umplut curtea sau casa cu pisici și tot ce faci e să le aduci în continuare la tine? Apoi dai fuga la medic, le îngrijești, le tratezi dacă sunt bolnave, la sterilizezi, deparazitezi, vaccinezi și, ce să vezi, după vreo săptămână-două cu noua felină salvată nu mai poți renunța la ea?

Că parcă una cu caracterul ei nu ai și completează perfect atmosfera din casă. Că se înțelege bine cu celelalte, deci de ce nu? Că este atât de scumpă și te-ai chinuit atât de mult cu ea după ce ai lua-o de pe străzi încât simți că ai abandona-o a doua oară. Că dacă nu vei găsi familia perfectă pentru ea?

Și argumentele pot continua într-o luuungă listă atât timp cât nu interiorizezi niște realități la care trebuie să te gândești înainte să pleci cu următoarea pisică de pe stradă:

1. Nu o să le poți salva pe toate, niciodată. Deci unde ajungi? 

Din păcate, pisicile se vor înmulți necontrolat atât timp cât societatea nu va înțelege că nu este niciun ”păcat” să sterilizezi pisica, iar motanul nu e mai puțin ”bărbat” dacă e castrat. De când am devenit o umilă supusă a felinelor, brusc, fără să vreau și, culmea, fiindu-mi frică de ele (dar despre asta într-un articol viitor), am auzit toate scuzele posibile pentru care oamenii nu le sterilizează: că așa e cursul firesc, că au ”citit undeva” sau că ”știu de la cineva” că le face rău să rămână fără sistemul reproductiv, că motanul nu mai e motan, că pisica trebuie să fete, că de-aia e femelă, că le e milă de felină când se gândesc la intervenția chirurgicală etc.

În fapt, o mare parte din ”iubitorii” de animale nu sunt atât de dispuși la efort, financiar, fizic sau emoțional, să intervină pentru a opri flagelul înmulțirii necontrolate și pentru a face un bine real animalelor din jurul lor. Să sterilizezi o pisică sau să castrezi un motan costă câteva sute de lei, dar aproape în fiecare oraș există campanii de sterilizare gratuite, asigurate de cabinetele veterinare sau asociațiile și ONG-urile pentru protecția animalelor. În cazul câinilor, inclusiv unele primării au astfel de programe.

Dar, cum spuneam, asta implică efort și timp să stai, să cauți, să mergi cu pisica până acolo, pentru asta ai nevoie de un suport de transport etc. Dar dacă reușești să faci asta ai opri, în cazul unei singure pisici, nașterea a, să spunem în medie 3 pui (în general, poate naște între 1 și 6 pui, dar în unele excepții și mai mulți), ori 5 nașteri câte poate avea într-un an (gestația unei pisici durează aproximativ 2 luni), asta înseamnă 15 pui/an. Iar noile pisici se pot înmulți după doar câteva luni, timp în care pisica-mamă rămâne gestantă din nou și tot așa, numărul puilor crește exponențial de la o singură pisică. Și câte vezi zilnic în cartier sau prin zonele din oraș unde ai treabă? Acum înțelegi că nu le poți salva pe toate și n-o să poți niciodată. Ăsta este principalul motiv pentru care sterilizarea și castrarea sunt atât de importante atât la pisici, cât și la câini.

2. Cât spațiu ai? Ce faci dacă nu se mai înțeleg? 

Apoi, te-ai gândit vreodată la cât spațiu ai pentru pisici și ce înseamnă să mai aduci una? Și când spun spațiu, nu mă refer că e suficient să burdușești 10 pisici într-un apartament de 40-50 mp pentru că pentru tine poate sună logic că ”au spațiu”, dar pentru ele nu este suficient doar să încapă fizic într-un loc. Iar lipsa spațiului le provoacă stres, deci le fac vulnerabile la boli, ceea ce pentru tine înseamnă costuri și drumuri în plus la veterinar.

Dacă auzi deja prin casă mieunat mai intens sau le vezi că urinează în afara litierei nu e pentru că ”n-au nimerit” litiera, ci pentru că te atenționează că sunt stresate. Dacă sunt constipate sau au diaree, dacă dorm mult sau sunt agitate în permanență, dacă le vezi că se ascund vreme îndelungată sau se spală excesiv nu înseamnă că sunt ”foarte cuminți” și ”cochete”, ci că suferă. Cel mai probabil din cauza celorlalte din casă.

Și când o să cauți soluții, veterinarii îți vor spune că, pentru confortul lor, trebuie să ai în casă câte o litieră pentru fiecare pisică și încă una în plus, câte un bol de apă și mâncare pentru fiecare, și mai multe postamente sau spații unde ele să se poată urca căci pisica are nevoie să fie la înălțime și la propriu, și la figurat, ca să se simtă în siguranță.  Da, de-aia se suie pe cele mai înalte chestii din casă, nu doar ca să te sperie de moarte că ai pierdut-o pentru că nu o mai găsești nicăieri.

Deci ce faci dacă, brusc, nu se mai înțeleg? Căci foarte probabil, deși până la un moment dat s-au înțeles bine, poate să apară un declic în conviețuirea lor, dar despre asta în curând. Pe scurt, va trebui să-ți reamenajezi spațiul și să te adaptezi la nevoile lor, apoi să faci eforturi ca să le împrietenești și să le obișnuiești să se accepte. Dar pentru început ai putea să te oprești la atâtea câte ai acum.

3. Ai timp și bani pentru igiena lor corespunzătoare?

Din toate lucrurile de mai sus rezultă un alt lucru la care poate nu te-ai gândit până acum foarte limpede și detașat: Ai timp și bani să le îngrijești corespunzător? Mai ales pentru igiena lor? Litiera, de fapt litierele, trebuie schimbate zilnic de cel puțin două ori sau măcar verificate.

Pentru o igienă corespunzătoare, atât a ta cât și a lor e indicat să nu folosești nisip de pe plajă sau de la magazinele de materiale în construcții, chiar dacă e gratuit sau mai ieftin pentru că va mirosi foarte rapid și urât, iar ele nu se vor simți confortabil.

Apoi, nisipul pentru pisici trebuie schimbat regulat, în funcție de cum arată litiera. Imaginează-ți că o litieră îngălbenită și care miroase e ca un scutec plin pe care ”îl mai lași puțin să facă de toți banii, că a fost scump”. Dacă faci asta, îți chinui pisicile.

Igiena pisicii presupune să fie curat și în casă, pentru că pisica lasă păr (cu excepția anumitor specii), mult păr mai ales în perioada de năpârlire. Să faci curat regulat în casă, mai des decât ai face dacă ai locui singur, este o necesitate, nu un moft. Apoi, igiena înseamnă și periere regulată, uneori și șamponări sau vitamine, vezi detalii despre năpârlire aici.  

Ai timp și bani să asiguri toate astea pentru încă o pisică?

4. Cât o să-ți mai permiți să le îngrijești lunar cum trebuie?

Iar punctul de mai sus coroborează-l cu faptul că mâncarea și toate cele necesare pentru un animal de companie s-au scumpit cu până la 30-40% în ultimii 2-3 ani, în principal din cauza creșterii prețurilor la materii prime, energie și carburanți. O știm și noi, mai ales cei care avem mai mult de două animăluțe de care avem grijă, o spune și Mario Codreanu, președintele Asociației Generale a Medicilor Veterinari din România (AGMV), într-o declarație pentru Libertatea. La fel, s-au scumpit serviciile de îngrijire și tratament pentru pets. În același timp, ce să vezi, s-au scumpit și alimentele tale, și facturile tale sunt mai mari, și pe tine te costă mai mult totul, iar salariul, cel mai probabil, nu ți-a crescut proporțional cu cheltuielile. Același veterinar povestește cum a întâlnit cazuri dramatice în care pensionarii își vindeau bunuri din casă ori renunțau la tratamentele sau analizele lor medicale pentru a hrăni pisica sau câinele de companie. Absolut altruist, impresionant și nimic de zis. Dar tu ce vei face când n-o să mai poți, mai ales dacă aduci în permanență o altă și altă, și altă pisică?

5. Cât de dispusă emoțional ești să le pierzi, pe rând, pe toate? 

Și nu în ultimul rând, oricât de sinistru sau departe de tine ar suna asta, acum că ele sunt probabil sănătoase și tinere, te-ai gândit vreodată cât o să suferi când începi să le pierzi? Când încep să îmbătrânească și au nevoie de tratament sau când o să fii întrebat dacă vrei să le eutanasiezi ca să le curmi suferința? Că nu se mai poate face nimic și ea se chinuie? Și vei trece prin asta în mod repetat, probabil la mică distanță una după alta, pentru că suferința pierderii unei pisici este direct proporțională cu bucuria atunci când o ai.

Soluții

Deci, ce ai putea să faci atunci când vezi o pisică, de obicei pui sau foarte tânără, în motorul mașinii, rătăcită și speriată pe stradă, poate rănită ori jerpelită și slabă? În primul rând, dacă din experiența ta are nevoie de îngrijre urgentă du-o la medic. Dar în timp ce aștepți să fie consultată caută deja centre de adopții sau grupuri pe Facebook care preiau astfel de cazuri. Fă-i o poză și pune și un anunț pe conturile tale de pe rețelele de socializare. Pentru că tu nu o să pleci cu o nouă pisică acasă din toate motivele de mai sus și multe altele.

Lasă pisica la veterinar dacă are nevoie de tratament sau monitorizare peste noapte, însă dacă totul este în regulă cu ea, vorbește cu medicul despre deparazitare, vaccinare și sterilizare, sunt prioritare.

Odată deparazitată, vaccinată și sterilizată pisica nu numai că poate supraviețui în locul unde ai găsit-o, pentru că cel mai probabil acolo este spațiul ei, dar este și mai în siguranță din punct de vedere medical și nu se va mai înmulți necontrolat (în cazul motanilor, nu vor mai înmulți zeci de pisici în perioadele respective din an).

Dacă pisica nu are nevoie de veterinar, atunci lucrurile sunt mult mai simple: Fie îi găsești un spațiu de adopție (ONG, centru, familie etc), iar în cazul asociațiilor de profil poți dona lunar o sumă care să-i ajute să îngrijească pisici până le găsesc o familie, fie poți merge regulat să te asiguri că pisica mănâncă, bea apă și arată bine. Poți să ”adopți” câte pisici vrei la distanță, în spațiul și libertatea lor, în funcție de cât timp și disponibilitate ai.

Dar să le aduci pe toate într-un apartament sau chiar în aceeași curte, mai ales dacă nu sunt de mari dimensiuni, în primul rând nu e realist, nu reprezintă, deci, o soluție pe termen lung, poate aduce complicații la care poate nici nu te-ai gândit și, în cele mai multe cazuri, le poți face fără să vrei mai mult rău decât bine.