Sursa foto: Freepik
Măsura în care animalele suferă de boli mintale a fost dezbătută timp de secole. În timp ce unele animale de companie par veșnic mulțumite, altele manifestă comportamente anxioase sau compulsive, asemănătoare tulburărilor mintale umane, potrivit Popular Science. Progresele științifice sugerează că multe mamifere și chiar unele păsări pot suferi de anxietate în moduri similare oamenilor, dar există diferențe cruciale din cauza incapacității animalelor de a-și exprima sentimentele.
Medicii veterinari diagnostichează bolile psihice ale animalelor, precum anxietatea sau forme de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), pe baza comportamentelor observate, nu a experiențelor autodeclarate. Potrivit lui Carlo Siracusa, medic veterinar la Universitatea din Pennsylvania, animalele suferă „absolut” de boli psihice, manifestând suferința și teama prin agresivitate sau comportamente distructive.
Procesarea emoțiilor, atât la oameni, cât și la animale, are loc în amigdală, însă complexitatea creierului uman permite apariția unor afecțiuni exclusiv umane, precum schizofrenia. În plus, animalelor le lipsește funcția corticală prefrontală sofisticată, necesară gândirii abstracte, împiedicându-le să experimenteze disperarea existențială sau nesiguranța socială.
Semnele anxietății la animale variază. Câinii și pisicile pot să tremure sau să vomite excesiv, în timp ce primatele în captivitate pot recurge la autovătămare sau comportamente compulsive. Cazurile extreme includ animale cu anxietate de separare care distrug mobila sau câini militari afectați de tulburarea de stres posttraumatic (PTSD).
Unele gesturi ale animalelor sunt interpretate greșit
După cum remarcă autoarea Laurel Braitman, „nebunia” percepută a animalelor rezultă adesea din neînțelegerea sau maltratarea lor.
Atitudinile moderne față de sănătatea mintală a animalelor reflectă o schimbare. Noțiunea de emoții animale, considerată în trecut drept antropomorfism, a câștigat credibilitate datorită progreselor în imagistica cerebrală și psihobiologie. Aceste descoperiri au condus la tratamente farmaceutice, precum Prozac pentru animale de companie, deși Siracusa avertizează împotriva prescrierii excesive, care poate masca problemele subiacente. El subliniază importanța detectării timpurii pentru a preveni escaladarea anxietăților.
Miturile, precum asocierea unei cozi mișcătoare cu fericirea, complică înțelegerea comportamentului animalelor. Siracusa recomandă observarea expresiilor faciale, care oferă indicii emoționale mai precise.
Prevenirea suferinței, abordarea promptă a schimbărilor comportamentale și corectarea miturilor pot reduce suferința inutilă și promova relații mai sănătoase între oameni și animale. Siracusa concluzionează că înțelegerea comportamentului animalelor necesită observație atentă și respingerea interpretărilor învechite.
