Sursa foto: Freepik (colaj Pets&Cats)
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Reading, Colegiul Universitar din Londra și Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins pune la îndoială convingerea de lungă durată cunoscută sub numele de „paradoxul lui Peto”, care sugera că nu există nicio legătură între mărimea unui animal și riscul de cancer, transmite Phys.org. Analizând datele privind cancerul la 263 de specii de amfibieni, păsări, mamifere și reptile, cercetătorii au constatat că animalele mai mari, cum ar fi elefanții și girafele, au rate mai mari de cancer decât cele mai mici, cum ar fi șoarecii, șerpii și broaștele.
Publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, studiul a arătat că speciile mai mari prezintă în mod constant o prevalență mai mare a tumorilor benigne și maligne. Cu toate acestea, speciile care au evoluat rapid pentru a fi mai mari, precum elefanții, au dezvoltat apărări naturale mai bune împotriva cancerului. „Toată lumea cunoaște mitul conform căruia elefanților le este frică de șoareci, dar atunci când vine vorba de riscul de cancer, șoarecii sunt cei care au mai puțin de temut”, a remarcat profesorul Chris Venditti.
Cercetarea a presupus analizarea celui mai mare set de date de acest tip, folosind metode statistice avansate pentru a corela ratele de cancer cu dimensiunea corpului, ținând cont în același timp de diferențele evolutive. În ciuda variațiilor în modelele de creștere, ambele grupuri – mamifere și păsări, precum și amfibieni și reptile – au arătat aceeași tendință: speciile mai mari au rate mai ridicate ale cancerului.
Citește și: Rasele de câini cu cel mai mare risc de a muri de cancer – câinii de talie medie sunt în fruntea listei
Dr. Joanna Baker a subliniat faptul că speciile care au evoluat către dimensiuni mai mari au dezvoltat, de asemenea, apărări remarcabile împotriva cancerului. De exemplu, un elefant prezintă aproximativ același risc de cancer ca un tigru, un animal de o zecime din dimensiunea sa. Această constatare sugerează că mecanismele superioare de apărare celulară au evoluat la speciile mai mari, oferind noi perspective în prevenirea și tratarea cancerului.
Studiul a identificat, de asemenea, specii aberante, cum ar fi perușul comun, cu rate neobișnuit de ridicate ale cancerului, și șobolanul cârtiță gol, cu aproape niciun caz de cancer înregistrat. Dr. George Butler a subliniat că studiul acestor specii ar putea conduce la tratamente revoluționare în viitor. În general, constatările evidențiază relația complexă dintre dimensiunea corpului și riscul de cancer, oferind potențiale căi pentru cercetări suplimentare în domeniul bolilor umane și al tratamentului.
