Adopții 4pezi Arad e unul dintre cele mai cunoscute ONG-uri din județ. Gabriela Paula Tuculea a început activitatea, inspirată de povestea unui domn mai în vârstă, cu 10 câini.
“Avea omul un pechinez în vârstă de care abia dacă se atingea cineva, m-a rugat să văd dacă pot să am grijă de el. Ne-am împrieteni imediat, și apoi a urmat dragostea cea mare față de câini”, spune președinta adăpostului, care are grijă acum de 200 de suflete. Recent, Adopții 4pezi Arad a participat la un meci de fotbal și a dat spre adopție mai mulți câini. “Din fericire, puii se dau imediat, dar câinii care devin adulți greu mai pleacă”, spune doamna care luptă cu energia unui tânăr de 20 de ani pentru viața necuvântătoarelor nimănui.
Interviu exclusiv Pets&Cats cu Gabriela Paula Tuculea, președintele Adopții 4pezi Arad
Reporter: Cum a început totul?
Gabriela Paula Tuculea: Eu și soțul meu suntem agricultori la bază. Soțul meu e inginer zootehnist, dar în urmă cu mai bine de 11 ani un domn ne-a cerut ajutorul. La țară, evident. Avea 10 câini într-o curte, nu mai avea pe nimeni, era bolnav. Se simțea împovărat și ne-a rugat pe noi să avem grijă de prietenii lui cu patru lăbuțe. Astăzi, încă două dintre cățelușele domnului trăiesc la noi în adăpost. Iar de la cei 10 câini am ajuns la 200. Cumva, intri în vrie și nu te mai oprești. Adăpostul nostru este la 30 de km de Arad, la Galșa, și încercăm să facem cât mai multe pentru județ. Sigur, nu putem salva tot, dar măcar ne dăm silința.
Reporter: Dar cum s-a dezvoltat totul?
Gabriela Paula Tuculea: Te dezvolți repede, sunt pline pădurile și câmpurile de câini abandonați. Din fericire, acum, cu campaniile de sterilizări în masă care se fac, încep să fie din ce în ce mai puțini, dar tot e de muncă. Uite, și eu, acum, când vorbesc cu dumneavoastră, am la castrat patru cățelușe. Cum vă spuneam, aproape că m-am plâns că s-au adoptat toți puii, dar astăzi m-a sunat o doamnă că a găsit trei pui, iar o altă cățelușă are șapte pui acasă.
Reporter: Cum stați la pisici?
Gabriela Paula Tuculea: Am dus cinci pisici dintr-o curte în care se fătau pui pe bandă rulantă. E groaznic. E un lanț care nu se oprește dacă nu scoți o za.
Reporter: Din ce am văzut pe Facebook, faceți multe campanii.
Gabriela Paula Tuculea: Din fericire, da. Numai în ultima vreme, am făcut vreo 3-4. O voluntară e la noi a strâns haine de la doamne și domnișoare și le-a vândut la un târg. Apoi, facem campanii de sterilizare cât putem de des. Într-un final, am intrat și la UTA, că e mai mare vizibilitatea la fotbal. 22 de ani de zile am tot încercat, noroc că avem o prietenă bună a adăpostului care ne-a făcut intrarea. Iar acum, puii pe care îi ducem pe stadion se dau imediat. Organizăm și târguri de adopții. Cei de la Atrium Mall ne lasă o dată pe lună la ei, vindem obiecte, se strâng donații pentru hrană, deparazitări, vaccinări și dăm spre adopție. Pe timp de vară, avem prieteni la un restaurant din Arad care ne ajută foarte mult. Au o parcare mare, grădină, iar acolo putem să expunem câinii mai mari, câini pregătiți de adopție, care se plimbă în lesă, știu să facă afară, tot tacâmul. Ai noștri sunt bine educați.
Reporter: Cât vă costă pe lună?
Gabriela Paula Tuculea: Câteva sute de mii de lei vaccinurile și hrana și ne descurcăm doar din donații de la oameni, de la firme care redirecționează profitul. Câteodată avem și surprize, au redirecționat către noi procentul acela de 3,5% din impozit oameni și din alte județe, spre exemplu din Iași. Le mulțumim tuturor și chiar le reamintim că avem pe pagina noastră de Facebook formularul precompletat.
Reporter: Vă mai impresionează ceva după 11 ani în domeniul salvării și protecției animalelor?
Gabriela Paula Tuculea: Da, de fiecare dată mai vine ceva nou. Avem acum un bichonel salvat dintr-o curte de la țară. Un vecin n-a mai suportat și l-a luat de la altcineva din curte, unde era acoperit de noroi din cap până în picioare. Inițial, din poza pe care am primit-o, nici nu înțelegeam ce era acolo, dar când ni l-a adus, ne-am dat seama că era un suflețel mic îngropat în noroi. Cântărea 2,3 kg, iar blana plină de noroi avea peste 1 kilogram. Vă dați seama?
Reporter: A plecat?
Gabriela Paula Tuculea: Nu, e încă la noi. Dar îmi doresc foarte mult o familie iubitoare pentru el. Sperăm să plece în străinătate.
Reporter: Lucrați cu ONG-uri din afară?
Gabriela Paula Tuculea: Da. Avem o colaborare cu un ONG din Belgia. Ne ajută cu bani, hrană și adopții. Oamenii de acolo donează multă mâncare. Avem și foarte multe adopții realizate prin ei. Iar când primim fotografii cu cățeii în noile lor case, ni se umple sufletul de bucurie.
Reporter: Se adoptă mult în afară?
Gabriela Paula Tuculea: Se adoptă, dar din 2022, de când a început războiul în Ucraina, rata adopțiilor a scăzut.
Reporter: De ce?
Gabriela Paula Tuculea: Oamenii adoptă animale din Ucraina. Și e de înțeles. Se strâng mai multe fonduri pentru animalele de acolo.
Reporter: Aveți câini care se întorc după ce sunt dați în adopție?
Gabriela Paula Tuculea: Avem, dar nu foarte mulți, har Domnului. De exemplu, am avut un câine adoptat de o lună de o familie iubitoare, cu copii, care însă stătea în chirie. Inițial, proprietarul a fost de acord, dar când cățelul a crescut, omul s-a răzgândit. A fost jale, efectiv jale. Familia a venit cu cățelul, plângând, triști, supărați, și ni l-au adus înapoi. Dar ăsta mic a plâns mult după ei. La fel și copiii. Până la urmă, oamenii au vorbit din nou cu proprietarul și s-au înțeles cu el. S-au întors imediat după cățel. Bucurie mare!
Reporter: Dacă se dau puii, ce se întâmplă cu bătrânii?
Gabriela Paula Tuculea: Uite, aici e ceva interesant. Partenerii noștri din Belgia iau de fiecare dată și un câine senior. Am avut câini de 12 ani care au mai trăit în noile lor familii încă patru ani, alții doar câteva luni. Și acum, când vor veni din nou, în aprilie, ne vor lua un câine mai în vârstă, de 10 ani, ca să aibă și el, în cele din urmă, o viață fericită. La noi, adopția câinilor seniori nu funcționează atât de bine.
Reporter: Ce sfat aveți pentru oamenii care vor să își ia un câine?
Gabriela Paula Tuculea: Să își ia ce doresc, dar să nu uite că cei de rasă comună sunt mai rezistenți, sunt tare iubitori, sunt extraordinar de recunoscători și incredibil de deștepți.
