sursa foto: Unsplash
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, începem să apreciem mai mult liniștea serii decât ieșirile spontane sau planurile de ultim moment. Departe de a fi un defect, această preferință pentru confort și previzibil poate semnala o nouă formă de înțelepciune. Și nu suntem singurii care descoperă asta: și animalele noastre de companie, în special câinii, pot da dovadă de același tip de irascibilitate cu beneficii surprinzătoare. Dacă ai un câine mofturos, nu trebuie să te enervezi.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Un studiu realizat de cercetători din Ungaria a arătat că acei câini considerați „morocănoși” ar putea fi, de fapt, mai receptivi în anumite contexte de învățare. Așadar, poate că este timpul să reevaluăm această etichetă.
Studiu despre câinii mofturoși
Cercetarea a fost făcută de Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta și a avut ca scop analizarea modului în care temperamentul influențează capacitatea câinilor de a învăța. Biologul Kata Vékony, una dintre autoarele studiului, susține că e important să nu privim comportamentele canine izolat, ci să căutăm legăturile dintre ele.
Pentru început, stăpânii câinilor au completat un chestionar menit să evalueze comportamentul animalelor. Întrebările nu erau directe, nu se cerea opinia despre starea de spirit a câinilor, ci se analizau reacțiile acestora în contexte variate, cum ar fi baia, interacțiunile sociale sau răspunsul la stimuli deranjanți. Astfel, fiecare câine a primit un scor de „iritabilitate”.
Un test simplu, dar revelator
Experimentul propriu-zis a constat într-o provocare aparent banală: câinilor li se arăta o jucărie sau o recompensă aflată în spatele unui gard în formă de „V”, construit din plasă de sârmă. Sarcina lor era să găsească drumul ocolitor până la obiectul dorit, în loc să încerce să-l obțină direct.
Câinii au fost împărțiți în trei grupuri. Primul a trebuit să rezolve singur problema. Majoritatea n-au reușit în cele 60 de secunde alocate. Al doilea grup a beneficiat de ajutorul stăpânilor, iar cel de-al treilea a fost ghidat de un străin.
Rezultatele au fost neașteptate. Câinii „morocănoși” s-au descurcat la fel de bine ca cei considerați „prietenoși” atunci când erau îndrumați de stăpâni. Însă adevărata surpriză a fost în cazul în care ghidul era un necunoscut: câinii irascibili s-au adaptat mult mai rapid decât ceilalți.
Perseverența și atenția, cheile succesului
Cercetătorii au observat că patrupedele care manifestau mai puțină toleranță față de activitățile neplăcute (precum îmbăierea sau îngrijirea) erau, paradoxal, mai motivate și concentrate în sarcini. Însă Vékony subliniază un aspect important: această trăsătură nu echivalează neapărat cu o inteligență generală crescută, ci indică o predispoziție către învățarea socială.
Cu alte cuvinte, câinii mai sensibili sau enervați de anumite interacțiuni devin mai atenți la comportamentele umane, o abilitate fundamentală în învățarea bazată pe observație. Astfel, ceea ce uneori este considerat un defect de comportament poate deveni un avantaj strategic.
Așadar, studiul oferă o perspectivă nouă asupra comportamentului canin și, indirect, asupra noastră. A fi „morocănos” nu înseamnă mai puțin capabil sau receptiv. Dimpotrivă, uneori, această atitudine indică o conștientizare crescută a propriilor limite și o focalizare mai bună asupra scopurilor importante.
Ce putem învăța de la câinii morocănoși
În loc să încercăm să ne modelăm câinii sau chiar pe noi înșine după un ideal de exuberanță și entuziasm constant, poate ar trebui să apreciem și altfel de trăsături: autocontrolul, selectivitatea, loialitatea față de propriile nevoi.
După cum spune Vékony: „Un câine morocănos este, de fapt, un câine care știe ce vrea”. Și dacă ne gândim bine, poate că și noi devenim mai înțelepți când învățăm să spunem „nu” zgomotului de fond și „da” lucrurilor care ne aduc, cu adevărat, confort și sens.
