sursa foto: Freepik
Se spune că oamenii și animalele lor de companie ajung, în timp, să semene între ei. Pare doar o vorbă din popor, dar tot mai multe cercetări sugerează că între stăpâni și patrupedele lor se creează legături puternice nu doar afective, ci și comportamentale. Chiar dacă nu împărtășim aceleași gene, ajungem să împărțim atitudini, trăsături și chiar obiceiuri cu pisica sau câinele nostru.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Dacă ți-ai ales câinele sau pisica, este posibil ca preferința să nu fi fost pur estetică sau practică. Mulți oameni aleg, conștient sau inconștient, un animal de companie care seamănă cu ei într-un fel prin nivelul de energie, temperament sau chiar expresia feței. Alteori, animalele sunt adoptate în circumstanțe neplanificate, iar asemănarea apare mai târziu prin conviețuire.
Asemănarea se poate construi în timp. Pe măsură ce îți petreci anii alături de un câine sau o pisică, este posibil ca obiceiurile voastre să înceapă să se alinieze, iar trăsăturile de personalitate să se sincronizeze.
Povestea lui Midnight, două suflete în oglindă
Midnight era cel mai leneș cățel din adăpost. Dormea în timp ce frații lui se jucau și părea să nu se sinchisească de agitația din jur. A fost adoptat de o familie cu doi copii și o mamă foarte energică. Curios este că, în scurt timp, Midnight a început să semene izbitor cu băiatul cel mare al familiei atât fizic, cât și comportamental, notează Petfinder.
Cei doi păreau atrași unul de celălalt. Băiatul era rebel, sfidător și curios, iar câinele îi reflecta perfect comportamentul. Amândoi păreau mereu puși pe aventură și, în mod bizar, fiecare supraviețuise unor accidente aproape fatale. Erau, într-un fel, două suflete înfrățite, fiecare recunoscând în celălalt o parte din sine.
Pisicile care se adaptează mediulu și oamenilor
Cassatt și Magritte, două pisici tigrate adoptate împreună, au crescut în aceeași casă, dar au devenit complet diferite. Cassatt a crescut alături de trei copii mici și, în lupta pentru atenție, a preluat comportamentele lor. A devenit jucăușă, vocală și extrem de afectuoasă, mai ales cu mama copiilor, pe care o considera centrul universului.
Mai mult, Cassatt își cerea drepturile: voia să fie între mamă și copii în pat, miorlăia în moduri aproape articulate, imitând sunetul cuvântului „mamă”. A înțeles repede că, pentru a fi băgată în seamă, trebuie să se poarte ca unul dintre copiii familiei.
Spre deosebire de Cassatt, Magritte a mers într-o altă direcție. În vizitele la bunica, o femeie calmă, retrasă, iubitoare de cărți și liniște, pisica a preluat comportamentele acesteia. S-a transformat într-o felină tăcută, inteligentă și parcă puțin filozofică.
Se așeza lângă tastatura laptopului, mima că lucrează, scotocea prin sertare, stătea ore în șir lângă o carte deschisă. Încerca să o copieze în tot ce făcea pe bunică. Singurul lucru pe care nu l-a stăpânit a fost gustul pentru ceaiul cu gheață. Dde fiecare dată când încerca să bea, Magritte producea o mică inundație.
Știința din spatele asemănării
Această asemănare între oameni și animale nu este doar o impresie emoțională. Richard Wiseman, profesor la Universitatea din Hertfordshire, a realizat un sondaj online care arată că stăpânii de câini și pisici împărtășesc cu animalele lor trăsături precum inteligența, fericirea, simțul umorului și chiar gradul de independență.
Dr. Sam Gosling de la Universitatea din Texas (SUA) a dus cercetarea mai departe. El a aplicat teste de personalitate umană câinilor și a demonstrat că animalele chiar au tipare de comportament specifice, nu doar proiecții ale stăpânilor. Concluzia lui? Personalitatea contează și poate fi folosită pentru a potrivi mai bine animalele cu oamenii, mai ales în centrele de adopție.
Chiar dacă nu ți-ai dat seama până acum, există șanse mari ca tu și animalul tău de companie să semănați în felul în care reacționați la lucruri, în modul în care vă bucurați de viață sau în ritmul în care vă petreceți zilele.
Dacă vrei să testezi teoria, întreabă un prieten apropiat: „Crezi că semăn cu pisica mea?” sau: „Nu-i așa că eu și câinele avem aceleași toane?”. S-ar putea să fii surprins de răspuns.
