Foto: Andreea Ștefania
Cățeii de talie mică pot ajunge și ei pe vârfuri montane înalte. Acest fapt este demonstrat de Gracey, o cățelușă superbă din rasa teckel pitic sârmos. Are 5 kilograme, 8 ani, o personalitate puternică și o inimă mare. Gracey adoră călătoriile, în special cele pe munte și a ajuns la altitudini care îți pot tăia răsuflarea. Prima drumeție a lui Gracey a fost la Crucea Caraiman și s-a bucurat atât de mult de experiență, încât familia sa a știut că micuța blănoasă poate participa la aventuri și mai îndrăznețe.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Până la cei 8 ani ai săi, Gracey se poate mândri cu vizitele sale în 25 de țări din Europa și cu vârfurile montane înalte cucerite atât în România (Vârful Omu) cât și în Elveția sau Italia. Gacey este foarte entuziasmată și energică în călătorii, dar le oferă bucurie și turiștilor care abia așteaptă să o mângâie și să se fotografieze cu ea când o întâlnesc pe trasee.
Gracey are un cont de Instagram numit gracey.thedachshund, unde mama sa publică cele mai frumoase imagini din călătoriile lor.
Andreea Ștefania, „mama” lui Gracey a oferit un interviu pentru Pets&Cats unde a vorbit despre experiențele sale și ale cățelușei în călătorii.
Interviu cu Andreea Ștefania, mama lui Gracey
Reporter: Cum a apărut prințesa Gracey în viața ta?
Andreea Ștefania: Decizia de a o lua pe Gracey nu a fost una luată peste noapte. Ne-am gândit mult, am vorbit, am citit despre rasă, eram conștienți de faptul că este o decizie pe termen lung care implică multă responsabilitate, grijă, răbdare și prezență zi de zi. Nu a fost o decizie impulsivă ci una foarte bine calculată și gândită. În ziua de 08 Noiembrie 2017 toate gândurile au devenit în sfârșit acțiune. Am știut că suntem pregătiți, suntem capabili să oferim iubire, stabilitate, atenție și suntem gata să primim un membru patruped în familie.
Ziua în care am luat-o pe Gracey din cuibul în care se afla alături de frățiori și ambii părinți a fost una dintre acele zile care îți rămân în suflet pentru totdeauna. Era o zi de toamnă, anotimpul meu preferat (și al lui Gracey) iar ea era atât de mititică, un ghemotoc de personalitate cu picioare scurte, cu ochii mari, privire pătrunzătoare, ușor timidă dar dădea din codiță agitată. Pe atunci era neagră aproape complet, iar lăbuțele și mustățile erau aurii. Doamne, cât era de frumoasă! De cum am văzut-o am știut că ea este aleasa. A fost dragoste la prima vedere. Toți puiuții din cuib erau minunați, provin din părinti campioni, ceea ce înseamnă că ambii au obținut premii și titluri în competițiile canine. Tăticul era un mascul superb de culoarea aurie, iar mămica era o sârmoasă gingașă de culoare neagră. Ambii părinți erau deținuți de un prieten din orașul Predeal, care era crescător de câini. În privința numelui, acesta a fost pus de către crescător și am decis să nu-l schimbăm deoarece reacționa deja când era strigată și ulterior am constat că acest numele regal se potrivește perfect cu atitudinea ei de prințesă și grația de Monaco.
Iar de atunci, viața noastră e mai plină. Mai bună. Mai întreagă. Un teckel nu îți intră doar în casă ci îți intră direct în inimă și rămâne acolo pentru totdeauna.
Reporter: Ce rasă este și cum este personalitatea lui Gracey?
Andreea: Gracey este un teckel pitic sârmos de 5 kg. Teckelii sau Dachshund sunt câini de vânătoare. Numele „Dachshund” vine din germană: „Dachs” înseamnă bursuc și ”hund” câine, adică „Câine de bursuci”. Este una dintre puținele rase specializate în vânătoarea subterană, iar un câine care intră într-o vizuină trebuie să fie foarte curajos, determinat și capabil să lupte dacă e nevoie. Acest temperament s-a păstrat în timp și de aici provine voința puternică, încăpățânarea și vigilența lor. Chiar dacă în ziua de azi sunt mai mult câini de companie, instinctul de vânătoare îi face energici și curioși, le cere stimulare mentală și îi face foarte protectivi cu teritoriul și familia.
Gracey are o personalitate foarte puternică, una dintre cele mai distinctive trăsături ale rasei. Nu degeaba se spune despre teckeli că de fapt sunt niște căței mari în corp mic. Este foarte inteligentă, sensibilă, curajoasă (adesea peste măsură), încăpățânată, vocală, afectuoasă și extrem de atașată. Din păcate, ne confruntăm cu anxietatea de separare, o problemă destul de frecventă la teckeli și din acest motiv încercăm să o ținem alături de noi și să o includem în activitățile noastre cât putem de mult. Deși am încercat foarte multe metode prin care să-i demonstrăm că singurătatea nu este periculoasă și totul poate decurge foarte bine și fără prezența noastră, iar noi ne vom întoarce mereu la ea, din păcate nu am reușit. Când chiar nu o putem lua cu noi planul B sunt bunicii, unde are companie umană, mediul este sigur și cunoscut și primește atenție și mult răsfăț. Însă și cu acestă tratație se tot uită spre ușă și ne așteaptă.
Reporter: Gracey are propriul cont pe Instagram, unde publici imagini din călatoriile voastre. Cum ați început să călătoriți împreună pe munte? Ce îți amintești din prima excursie împreună?
Andreea: Pentru noi muntele nu este o evadare, este acasă. Gracey s-a născut în Predeal, orașul situat la cea mai mare altitudine din România și în prezent locuim tot aici. Trăim printre păduri, poteci și descoperim natura împreună încă de când avea doar câteva luni. După câteva ieșiri, am simțit că momentele astea nu pot rămâne doar în telefon. Astfel a apărut pagina de Facebook și ulterior contul de Instagram, ca o colecție de amintiri. Deși sunt conturi mici, au crescut încet și natural cu oameni care iubesc muntele cățeii și liniștea de pe poteci. Nu este vorba despre cifre, ci despre conexiune.
Prima noastră drumeție mai serioasă a fost spre Crucea Caraiman, un traseu spectaculos și o experiență cu adevărat memorabilă. Gracey părea de neobosit deși n-a fost un traseu tocmai scurt sau ușor. Era plină de energie, urca, alerga, cerceta, mergea cu o voință care chiar ne-a uimit, ne-a demonstrat că îi place, că poate și că e parte din aventură trup și suflet. Și când am ajuns la destinație și și-a sprijinit căpușorul de rucsac, dădea din codiță și parcă abia aștepta să pornim iar la drum am știut că vom fi o echipă pe cinste pe viață.
Reporter: Din profilul lui Gracey, intuiesc ca ai combinat pasiunea pentru călatorii cu cea pentru fotografii și cu iubirea pentru animale. E adevărat? Cum de îți ies pozele cu Gracey atât de frumoase și cum reacționează ea când o pozezi?
Andreea: Da, ai intuit perfect. În spatele contului lui Gracey sunt trei lucruri care mă definesc: călătoriile, fotografia și dragostea pentru animale. Pozele ies frumoase, dar nu gratis. Am nevoie fie de o jucărie care piuie, fie de o recompensă gustoasă (fie ambele) și multă răbdare din partea mea. Astfel îi atrag atenția, ea se uită la mine, eu fac zeci de poze și în cele din urmă putem alege câteva demne de Insta.
Reporter: Povestește-ne, te rog câte ceva despre călătoriile voastre. Ce destinații ați explorat împreună?
Andreea: Gracey este cea care ne-a modelat stilul de călătorie. Datorită ei am început să călătorim cu autorulota. Ne doream foarte mult să fie alături de noi în vacanțe, atât în țară cât și în străinătate. Din păcate nu toate locurile sunt prietenoase cu patrupezii și uneori chiar poate fi complicat atât din punct de vedere logistic cât și emoțional. Astfel, am renunțat la hoteluri și am închiriat o autorulotă. Am crescut împreună în încredere și experiență, fără grabă. Am plecat treptat. În primul an în jur de 10 zile, în al doilea în jur de două săptămâni, iar anul trecut, al șaselea an cu autorulota am fost plecați 5 săptămâni. În 6 ani am vizitat 25 de țări în Europa și am descoperit lumea împreună. Am urcat pe munți, ghețari, am explorat orașe, capitale, am ajuns chiar și în cel mai nordic punct rutier al Europei continentale Nordkapp din Norvegia, am fost acasă la Moș Crăciun în Laponia, am privit împreună luminile nordice care dansau pe cer și am parcurs zeci de mii de kilometri în căsuța noastră pe roți.
Reporter: În afară de călătorii, ce alte activități mai iubește Gracey?
Andreea: Nu există fericire mai mare decât să doarmă cu capul pe pernă, în locuri moi și calde și să se bage sub pilotă sau sub hainele proaspăt spălate și uscate pregătite să fie călcate. Uneori stă ore întregi sub pilotă și este dată de gol doar de forma ușor rotundă de sub plapumă. Îi place să stea la soare, să roadă, să scuture și să alerge după jucării din cauciuc sau care scârțâie. Iubește să stea în poală, în brațe, să fie mângâiată și să ne urmeze peste tot prin casă. Are un radar ascuns pentru orice schimbare și adoră să își bage nasul în plase, genți și cutii. Nu pentru că ar căuta ceva anume ci pentru că totul trebuie verificat, inspectat și adulmecat.
Reporter: Cum se comportă Gracey în excursiile montane?
Andreea: E o tovarășă de drum de nădejde. Chiar dacă traseul e lung, se bucură de fiecare moment și pare că ar putea merge ore în șir. Preferăm să mergem pe trasee montane primăvara și toamna datorită temperaturilor mai blânde și a aglomerației mai puține. Atunci când avem vizibilitate bună și o putem lăsa liberă, fără lesă, este exploratoarea șefă a grupului. Merge cu câțiva metri în față, cu nasul la pământ, absolut convinsă că fără ea n-am ști pe unde să mergem. Este o mică exploratoare și își folosește năsucul non-stop, totul este foarte-foarte important de verificat. Fiecare traseu e un bufet suedez de mirosuri pentru ea. Este foarte protectoare și alertă la orice sunet sau mișcare ciudată și latră dacă simte ceva neobișnuit. În același timp, este foarte atentă la noi și nu ne pierde din ochi. În pauze caută un loc confortabil în apropierea noastră și nu refuză niciodată o gustare sau un moment de răsfăț.
Reporter: Care este cea mai mare altitudine la care ați ajuns împreună?
Andreea: Am ajuns la multe altitudini impresionante cu Gracey fie pe jos urmând trasee montane, fie cu diferite mijloace de transport. Printre cele mai înalte altitudini sunt următoarele:
- În România am ajuns pe jos la Vârful Omu 2507 m. Am urmat traseul de la Piatra Arsă, iar Gracey a parcurs singurică în jur de 20 km în acea zi. Cu instalația de transport pe cablu am urcat la Lacul Bâlea 2034 m situat în inima Munților Făgăraș;
- În străinătate, mai exact în Elveția, am fost împreună pe calea ferată Gornergrat, o cale ferată montană cu cremalieră. Aceasta leagă satul turistic Zermatt, situat la 1604 m deasupra nivelului mediu al mării, de vârful muntelui Gornergrat. Gara Gornergrateste situată la o altitudine de 3089 m, ceea ce face ca această cale ferată să fie a doua cea mai înaltă cale ferată din Europa și cea mai înaltă cale ferată în aer liber de pe continent. Tot în Elveția, însă de această dată cu prima telecabină rotativă din lume am ajuns pe Muntele Titlis la 3020 m, respectiv 3041 m după ce am traversat cel mai înalt pod suspendat din Europa. Pe podurile suspendate metalice, Gracey este ținută doar în brațe, asta din cauza grilajului de pe podea prin care îi ies lăbuțele și se poate accidenta;
- În Italia, am străbătut cu autorulota pasul Stelvio 2757 m, cel mai înalt drum asfaltat din Italia şi al doilea din Alpi, iar ca trasee montane am ajuns la Lacul Sorapis amplasat la 1925 m altitudine precum și pe Muntele Seceda, 2519 m, ambele făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO Dolomiți.
Reporter: Ne poți spune o amintire haioasă cu Gracey în călătorii?
Andreea: Sunt foarte multe, însă în fiecare vacanță ne amuzăm copios de reacțiile altor turiști. Gracey este o atracție turistică internațională. Are o colecție impresionantă de poze haioase și tandre cu turiști din toate colțurile lumii care o țin în brațe, fac selfie-uri cu ea sau pur și simplu o admiră. Noi fie suntem ignorați, fie ni se pune telefonul în mână, fie suntem figura ștearsă din fundal. Ne mai întrebăm dacă de fapt suntem în vacanță sau la Cannes și garantăm că Gracey face mai multe poze decât celebritățile de pe covorul roșu.
Reporter: Care a fost cea mai frumoasă excursie împreună și de ce?
Andreea: Vă dăm niște hint-uri: fiorduri adânci, munți abrupți, cascade spectaculoase, ghețari, aurora boreală, drumuri pustii care păreau să ducă direct spre marginea lumii, aer curat, umed și proaspăt, climă răcoroasă și temperaturi ideale pentru trasee lungi fără stres termic atât pentru noi cât și pentru Gracey. Sigur v-ați dat seama că este vorba despre Norvegia. Norvegia este o altă planetă. Este raiul pe pământ. Ne-am îndrăgostit iremediabil de stilul de viață nordic și libertatea de a campa (wild camping) gratuit în locuri superbe aproape oriunde în natură. În cei 6 ani de călătorit cu autorulota am fost în campinguri de 4-5 ori fiindcă nu am avut încotro, nu fiindcă ne-am dorit sau am avut nevoie de ceva anume. Elveția de exemplu este una dintre cele mai restrictive țări din Europa când vine vorba de wild camping. Nu ai voie să campezi în afara campingurilor oficiale decât cu acordul explicit al proprietarului terenului sau al autorităților locale, iar în zonele protejate (munți, lacuri, rezervații), este interzis complet să campezi liber. Elveția funcționează pe un sistem federal, iar fiecare canton are propriile reguli. Unele sunt mai permisive, altele extrem de stricte. Situații similare am întâmpinat și în Austria, Germania și nordul Italiei. Indicatoarele cu „camping not allowed” sau „no overnight parking” trebuie respectate mereu cu strictețe, deoarece amenzile pot fi foarte mari.
Revenind la Norvegia, autorulota nu e doar tolerată, e parte din cultura lor. Cultura norvegiană se bazează pe respect pentru natură și libertate. Asta înseamnă că, în afara zonelor interzise, ai voie să campezi liber atâta timp cât respecți natura, nu deranjezi, lași locul curat și te afli la cel puțin 150 de metri de cea mai apropiată locuință. Pentru mulți norvegieni, autorulota este refugiul de weekend. Fie că merg la pescuit, la cabane, la munte sau pur și simplu se pierd prin natură, o fac în tihnă, cu familia sau prietenii, fără grabă. Fiind o nație foarte pet-friendly, mulți norvegieni își iau prietenii necuvântători cu ei în autorulotă.
Călătoria în nord a fost cea mai „liberă” experiență fără presiunea aglomerației turistice, cu locuri de campare sălbatice, nopți petrecute sub luminile nordului. Am trecut linia Cercului Polar împreună, iar în jurul nostru ningea ca în povești. Am ajuns (cu greu) și am înnoptat la Nordkapp numit poetic „The very end of the world”. Și chiar așa s-a simțit. Frig pătrunzător, vânt tăios, cer și ocean nesfârșit. A fost o experiență unică în viață. Iar faptul că am fost acolo cu Gracey, face experiența cu atât mai specială, pentru că nu mulți pot spune că au ajuns la „capătul lumii” cu membrul patruped.
Toată Norvegia a fost genul de loc care nu doar se vizitează, ci se trăiește și se simte în fiecare celulă, mult după ce s-a terminat.
Reporter: Gracey a împlinit 8 ani. Cum ați sărbătorit-o și cum s-a schimbat viața ta de când ai o așa cățelușă minunată?
Andreea: În data de 25 Iunie 2025, Gracey a împlinit vârsta de 8 ani. O vârstă minunată în care personalitatea ei este complet formată, dar încă are multă energie și chef de viață. Anul acesta am sărbătorit-o mai devreme din dorința de a prinde rhododendronii înfloriți. Rhododendronul sau bujorul de munte este o floare delicată, protejată prin lege la noi în țară, o bijuterie a muntelui, care înflorește la altitudini de peste 1500 m doar pentru câteva zile (de obicei între 7-14 zile în funcție de condițiile meteo și altitudine). A fost o zi perfectă. Printre valuri de roz și vânt de creastă, a tot urcat, iar cu bucuria ei inconfundabilă, alerga printre flori de parcă știa că ziua e despre ea.
De când a intrat Gracey în viața mea nu m-am mai întors niciodată la „normalul” de dinainte. Și nici nu-mi doresc. A început cu pași mici, un drum, o ieșire, o primă excursie, iar în timp, totul s-a schimbat. Nu doar obiceiurile, ci prioritățile. Nu doar traseele, ci felul în care le trăim. Am învățat ce înseamnă atașamentul necondiționat, am râs mai mult, am simțit anxietate și grijă altfel decât înainte. Fie că a fost o problemă de sănătate, o zi în care a fost mai apatică sau pur și simplu gândul că va îmbătrâni, am învățat că iubirea pentru un câine vine la pachet cu frica de a-l pierde. Și asta m-a făcut mai atentă, mai răbdătoare, mai empatică și mai ancorată în prezent. Am crescut emoțional și sunt mai blândă cu mine însămi și am descoperit un alt tip de relație simplă și profundă. Gracey nu are nevoie de explicații sau justificări. Mă iubește când sunt la pământ, când sunt euforică, când sunt obosită sau ocupată. Mă iubește așa cum sunt, nu cum aș putea fi. Mă iubește tot timpul (sau poate nu când îi fac băiță) fără ezitare, cu toată ființa ei mică, iar eu o iubesc pe ea cu tot ce sunt.
