sursa foto: Facebook
Nepăsarea oamenilor nu poartă mereu o față dură. Uneori, îți zâmbește larg, îți întinde o mână, promite iubire și un „acasă” sigur. Apoi, când nu mai corespunzi visului ei, te abandonează fără explicații. Așa începe și povestea Lorei, o cățelușă cu ochi blânzi, care a simțit pe pielea ei ce înseamnă să fii dorită de o familie, apoi abandonată.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
La un târg de adopție, Lora a fost aleasă dintre mulți alți căței. Inima îi bătea tare, simțea că viața i se va schimba. Cineva i-a promis un început fericit. Cățelușa a plecat foarte entuziasmată din adăpostul de la Piatra Neamț. Era sigură că nu se va mai întoarce la cușca ei și gratiile reci. Pentru prima dată, pășea într-o lume a posibilităților.
La început, totul părea promițător. Zgomotul adăpostului fusese înlocuit de liniștea unei case. Era mângâiată și privită cu afecțiune, dar ceva s-a schimbat prea repede…
Fără să priceapă cu ce a greșit, Lora s-a văzut din nou în mașină spre adăpost și returnată fără nicio explicație. Poate că nu a lătrat la momentul potrivit sau nu s-a jucat imediat? Ori a fost prea timidă sau poate omul care o luase nu a înțeles că un suflet salvat are nevoie de răbdare, nu de perfecțiune, se întreabă voluntarii.
„Lora a plecat din adăpost cu inima bătând mai tare ca niciodată. Era bucuroasa….mergea la târgul de adopție. Un om o alesese pe ea…
Apoi, ceva s-a schimbat. Un oftat. O privire grăbită. Un drum înapoi, în care nu am înțeles nimic. Am fost adus înapoi. Nu pentru că a făcut ceva rău. Poate nu a lătrat . Poate nu eram ce-și imaginase. Poate nu știa că și eu am nevoie de timp, răbdare și iubire. La fel ca un copil. La fel ca oricine. Nu sunt un obiect. Nu sunt un moft de weekend. Sunt o inimă care bate. Care așteaptă. Care doare.”, scrie adăpostul în mediul online.
Un animal nu este un moft de weekend
Lora nu este singura în această situație. Zeci, sute de câini trăiesc aceeași experiență. Sunt luați cu promisiuni și returnați cu indiferență. Pentru unii oameni, animalele devin mofturi, încercări de umplere a unui gol sau de rezolvare a unei singurătăți. Însă când emoția trece și nevoia de implicare devine reală, animalele sunt privite ca o problemă, nu ca parte din familie.
Adăpostul nu trebuie să fie o casă permanentă pentru animalele fără stăpân. Ca și în cazul Lorei, adăpostul nu oferă căldura unei familii, iar întoarcerea între patru pereți este mai grea decât prima, după ce i-au promis că nu o vor abandona niciodată.
Persoanele care aleg să adopte trebuie să înțeleagă: salvarea unui animal nu se termină în ziua în care îl iei acasă. De fapt, abia atunci începe. Comportamentele patrupedelor nu se corectează instant, iar temerile nu dispar în câteva ore. Fiecare cățel vine cu o poveste, uneori dureroasă. Iar datoria noastră este să le oferim animalelor timp și siguranță pentru a învăța că lumea poate fi bună.
Dacă nu ești pregătit să oferi unui animal răbdarea și grija de care are nevoie, mai bine nu adopta. Riscă să fie abandonat din nou. Iubești cu adevărat animalele? Arată-le nu prin cuvinte sau poze, ci prin fapte, răbdare, loialitate și prin decizia de a nu renunța la primul hop. Pentru că fiecare abandon lasă o rană adâncă în sufletele lor, iar câinii nu uită, doar învață să sufere în tăcere.
