Sursa foto: Imagine generată cu deepAI
Aproape că nu există săptămână în care să nu aflăm despre o atrocitate comisă de om împotriva unui animal. Persoane care își varsă furia asupra necuvântătoarelor, care lovesc cu ură, fără niciun motiv, care ucid cu sânge rece.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cazurile sunt tot mai multe și tot mai dese, în ciuda înăspririi legii care pedepsește un asemenea comportament. Deși sunt fără explicație și scuză de orice fel, am încercat să aflăm ce ar putea sta în spatele ororilor. Ce se ascunde în mintea unui personaj care alege să curme o viață nevinovată sau să schilodească pentru totdeauna o făptură care nu i-a făcut niciun rău.
Psihologul Cosmin Badea a explicat, în exclusivitate pentru Pets&Cats mecanismele psihice și cum se manifestă acestea.
Ce se întâmplă în mintea agresorului
Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra acestui fenomen, ar trebui să împărțim în două categorii: persoanele cu anumite tulburări clinice psihice (boală psihică) și persoanele care nu se încadrează în prima categorie. Dacă vorbim despre o persoană cu tulburare clinică, atunci acest fenomen de abuz asupra animalelor are legătură cu tulburarea de care persoana suferă.
De cele mai multe ori, persoana nu este conștientă de consecințele acțiunilor sale asupra animalului. Dezechilibrul la nivelul psihic are drept consecință directă lipsa acceptării, înțelegerii și respectării normelor etice, morale și sociale.
În cazul acestor persoane, anumite arii din structura creierului funcționează diferit față de o persoană fără o tulburare mintală. De multe ori, ariile care se ocupă de frică sau de sentimentul de rușine nu au aceeași activitate nervoasă ca la persoanele fără tulburare.
Acte emoționale rapide, care nu trec prin filtrele gândirii
În cazul celei de-a doua categorii, unul dintre motivele din spatele agresiunii față de animale este nevoia de însușire a puterii. Persoanele se simt de obicei nedreptățite, neputincioase în raport cu contextele de viață și atunci exercită abuzul asupra animalelor pentru a ”repara” nedreptatea resimțită.
Mai există și cazurile când persoana care maltratează animalul o face pentru a pedepsi indirect o altă persoană care ori este proprietarul animalului ori are o legătură afectivă cu acesta. De obicei, ulterior maltratării, agresorul își recunoaște fapta și este conștient de ea.
Dacă s-ar pune întrebarea ce e în mintea agresorului răspunsul ar fi – nimic logic. Este doar un act emoțional, rapid, un impuls care nu mai apucă să treacă prin filtrele gândirii, ale valorilor sociale, etice și morale.
De obicei la această întrebare, agresorii fie evită răspunsul pentru că vinovăția și rușinea față de acțiunea lor sunt copleșitoare, fie răspund ”nu știu ce a fost în capul meu, mi s-a făcut negru în fața ochilor sau alte răspunsuri asemănătoare.
Cum pot fi evitate atrocitățile
Abuzul în cazul primei categorii poate fi evitat printr-o medicație adecvată și supravegherea persoanei. În cazul celei de-a doua categorii, abuzul și maltratarea pot fi evitate cu ajutorul educației.
Educația are un rol important în dezvoltarea inteligenței emoționale a persoanei și poate duce la dobândirea unor abilități sau competențe precum empatia, îngrijirea responsabilă a animalului sau conștientizarea propriilor trăiri, astfel încât descărcarea sentimentelor sau a emoțiilor puternice să se facă într-un mod cât mai echilibrat.
Deși abuzul sub orice formă ar fi de dorit să nu existe, e nevoie să luam în considerare și valențe culturale ale populației din care agresorul face parte pentru a decide ce se poate face pe viitor ca aceste acțiuni să aibă un impact minim asupra animalelor.
Citește și:
