Are astm și diabet, dar, cu o familie iubitoare alături, Mao este un motan fericit. Povestea emoționantă a blănosului portocaliu adoptat de un tânăr cu suflet mare | EXCLUSIV (VIDEO)

Mao este un motan superb și blând, în vârstă de aproximativ 13 ani, care locuiește în Constanța. Blănosul portocaliu suferă de astm felin și diabet, însă duce o viață frumoasă și lipsită de griji pentru că a avut norocul unei familii care a făcut tot posibilul să-i fie bine. Sergiu și Mădălina îi iubesc enom atât pe Mao, cât și pe cealaltă pisică a lor, Sushi.

Sergiu l-a adoptat pe Mao în urmă cu 5 ani și bănuiește că a fost abandonat tocmai din cauza problemelor de sănătate. Când a ajuns în noua lui casă, Mao s-a adaptat rapid atât cu spațiul interior cât și cu litiera, semne că nu trăise pe străzi toată viața.

În 2019, Mao își făcea veacul pe lângă o pensiune din Techirghiol. Era un motan adult și misterios pe care Sergiu a decis să-l adopte. În scurt timp, tânărul și-a dat seama că tusea blănosului portocaliu semnala o neregulă, iar după o radiografie la plămâni, tânărul a aflat că motanul pe care îl adoptase avea astm felin.  

„Mao a apărut în viața mea în primăvara anului 2019, la o pensiune turistică pe care o administram în Techirghiol. Nu era un pisoi, ci un motan în toată firea, cu aer misterios, cuminte și un talent special în a fura șunca de pe mesele turiștilor. Toți turiștii îl iubeau,  iar el se purta ca și cum locul i-ar fi aparținut dintotdeauna. Probabil fusese al cuiva, dar fusese alungat din cauza problemelor de sănătate (bănuim noi) și cumva ne-am găsit sau m-a găsit. Numele lui? Mao pentru că singur și-a strigat numele … mao! mau! era singurul sunet pe care îl putea scoate. Aflasem mai târziu că suferă de astm felin, o boală cronică ce-i afectează respirația și care avea să ne schimbe viețile”, a povestit Sergiu pentru Pets&Cats.

„De la tusea care m-a speriat la stabilitate”

Sergiu și Mădălina au avut parte de o adevărată aventură medicală cu blănosul care avea crize puternice de astm. Mădălina și-a amintit că Sergiu a mers cu Mao la cel puțin 10 medici veterinari, până când o doamnă doctor i-a recomandat un tratament experimental pentru crizele lui severe de astm infecțios, și anume niște pastile numite Cerenia, un antivomitiv despre care se fac studii legate de eficiența în astm.

„La început, când l-am adus acasă și a început să tușească, eram panicat. Am crezut că sunt doar niște ghemotoace de blană, apoi bronșită, apoi orice altceva. Veterinarii încercau diverse scheme de tratamente, ineficiente și, în concluzie, fără rezultat. După o vreme, l-am dus la o clinică specializată în Constanța. Radiografia la plămâni a spus totul: astm felin, recomand tuturor atunci când observați că animăluțul vostru tușește, pe lângă analize faceți și o radiografie la plămâni! A fost un șoc. Era prima mea pisică, iar episoadele de tuse erau violente si înfricoșătoare. Am căutat sprijin online, în special pe grupuri din America. Așa am aflat de spray-urile cu corticoizi, inhalatoarele speciale, doze exacte și chiar tabletele Cerenia, care deși sunt antivomitive la el au avut un efect incredibil! (și din ce am aflat există studii sau cercetări în acest sens). De la 4-5 episoade de tuse pe zi am ajuns la 2-3 luni fără niciunul!”, a povestit Sergiu.

„A devenit o responsabilitate”

Mao i-a schimbat viața lui Sergiu, însă tânărul nu regretă nicio secundă că a dedicat atât de mult efort, timp și costuri pentru a-l avea alături pe Măucu.

„De când a intrat în viața mea, programul meu s-a schimbat complet: tratamentele trebuie date la ore fixe, monitorizarea e zilnică, nu mai pot pleca de capul meu ca înainte, dar sincer? N-aș da timpul înapoi nicio secundă. Mao mai are și diabet, apărut cel mai probabil pe fondul tratamentului cu corticosteroizi. E un pacient serios, chiar dacă nu-i plăcea când vedea seringa, statea foarte cuminte de parcă înțelegea că îi face bine tratamentul și nu scotea un sunet. Cu fiecare doză de insulină, cu fiecare conservă specială, am simțit cum devenim tot mai conectați”, a povestit Sergiu. 

Diabetul

Mao a fost diagnosticat și cu diabet, iar Sergiu și Mădălina au învățat cum să lupte și cu această problemă medicală a motanului.

„După aproximativ 3 ani de liniște, a apărut diabetul. Simptomele erau clare: bea multă apă, mânca enorm, urina des și mult, blana îsi pierduse din strălucire. Glicemia? Peste 400, când normalul ar fi până în maximul de 120. A urmat o perioadă de injectare zilnică, testare de glicemie, regim alimentar strict. Am descoperit că doar hrana umedă nu-i ridica glicemia și cu multă grijă am reușit să-l stabilizăm, după o perioadă de injecții cu insulină, doar cu dietă, fără insulină, ceea ce facem și în ziua de azi. Mao are un regim strict: mănâncă la ore fixe, cântărit și doar un anumit tip de conservă, mai are voie și carne crudă și îi mai dăm din când în când. Totuși, acum ne confruntăm cu un nou hop: din cauza hranei umede exclusive, au apărut probleme dentare, cu toate că am avut grija si pe partea asta. I s-a extras deja o măsea și trebuie să fim atenți în continuare”, a povestit Sergiu.

Cu un efort admirabil, cei doi au reușit să-i țină sub control problemele lui Mao.

Activitățile preferate ale motanului Garfield

Chiar dacă are astm, diabet și mai nou și probleme dentare, Mao duce o viață frumoasă. Sergiu ne-a povestit despre activitățile preferate ale blănosului.

„Supranumit Garfield, Mao e un pasionat absolut de mâncare și somn. Când nu molfăie ceva delicios, doarme alături de mine pe canapea, acceptând cu bucurie mângâieri pe burtică sau în spatele urechilor. Are și momente de joacă, mai ales de când a apărut Sushi în viața noastră, care îl provoacă la curse nebune prin casă. Dar, la cei 10+ ani ai lui, cu tot cu bolile cronice, e un motan liniștit și blând, mereu atent la ce fac, mereu prezent în felul lui tăcut (mai puțin când se apropie ora mesei când prinde glas și îl aude tot blocul). Ador să-l văd jucându-se cu undița cu pene, alergând după șoriceii cu cozi colorate sau privind hipnotizat pescărușii și porumbeii de la geam”, ne-a povestit Sergiu.

 „O amintire care mă face să râd acum (dar m-a panicat atunci): plecasem la plajă și uitasem ușa de la balcon deschisă. Mao, micul detectiv al mirosurilor, a găsit sacul de 12 kg cu hrană uscată și mare petrecere. Când ne-am întors, părea umflat ca un balon și refuza cina. Așa am aflat că a avut parte de un adevărat festin”, a mai povestit Sergiu.

Ce înseamnă Mauliciu pentru Sergiu

„Mao a apărut într-o perioadă grea, în plină pandemie. A venit neinvitat și a rămas definitiv. A fost primul meu animal, primul care mi-a arătat ce înseamnă grija zilnică, iubirea necondiționată și legătura profundă cu o altă ființă. Prin el, am cunoscut-o pe Mădălina și pe Sushi, fetele mele. Mao nu e doar un motan bolnav. Este companionul meu, sprijinul meu emoțional, prietenul meu cu mustăți și astm. Nu l-aș schimba pentru nimic în lume”, a mai spus Sergiu despre Mao.

Mao are și cont de Instagram

Mao este prezent pe rețelele sociale, asemenea surorii lui, Sushi. Prin intermediul contului motanulgalben Mădălina și Sergiu și-au propus să ofere informații utile despre astmul felin. Pentru cei doi tineri, scopul creării contului nu a fost acela de a atinge un anumit număr de urmăritori, ci de a crea o stare de conștientizare în ceea ce privește astmul felin atât în România cât și în străinătate. În acest fel, povestea lui Mao îi poate ajuta și pe alți proprietari de pisici care se confruntă cu această problemă fără să fi găsit încă o soluție. Din experiența lor, Sergiu și Mădălina au realizat că schema de tratament care a funcționat pentru Mao nu este una prea cunoscută în rândul medicilor veterinari.

Felinele Mao și Sushi au ambele conturi de Instagram, iar „părinții” lor s-au împrietenit cu alți proprietari de blănoși cunoscuți pe rețelele sociale și au format o comunitate minunată.

„Prin intermediul conturilor lui Mao și lui Sushi am cunoscut o mulțime de oameni frumoși din toată țara și comunitatea pet pe Instagram e foarte mare și iubitoare. Chiar ne-am făcut prieteni cu care țin legătura constant de cinci ani de zile de când îi avem pe Mao și pe Sushi, avem și un grup restrâns iar în cinci ani de zile am urmărit cum a evoluat în viața fiecăruia. Facem Secret Santa, ieișim la cafea în limita timpului și a disponibilității, ne povestim, ne sfătuim și chiar au apărut și noi membri noi în acești 5 ani: bebeluși”, ne-a povestit Mădălina.