sursa foto: Facebook
Max a rămas singur după ce stăpânul său a murit. Rudele celui decedat nu l‑au primit pe motiv că „se tem de câini” și că i-ar fi mai bine la adăpost. Așa a ajuns patrupedul la Adăpostul Speranța, trist, debusolat și dezamăgit de oameni.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Abandonat de rude după ce stăpânul lui Max a murit
„Acest cățel amărât a fost adus la adăpost de familia unui om care a murit. Era doar el și omul lui. Familia celui din urmă ne-a spus că e speriată de câini și nu vor să-l țină. Ba chiar că ar duce-o mai bine la noi. Vă dați seama?…Îl cheamă Max. E obișnuit lângă un om și tare mult i-ar plăcea să continue să trăiască alături de unul. Un adăpost nu e un loc pentru un câine care și așa are inima frântă.
Nu știm dacă frica de câini este reală, la mulți dintre români. Fobiile afectează o parte infima a populației. În mare măsură, ”frica” de câini nu poate fi reală, așadar. E doar o invenție confortabilă și nedreaptă, deseori un pretext pentru a nu fi un om responsabil sau măcar decent. Oamenii se schimbă. Fricile se vindecă. Să fim oameni mai buni în fiecare zi ar trebui să fie misiunea fiecăruia dintre noi.”, scriu cei de la Adăpostul Speranța pe internet.
Câinele a ajuns la Adpostul Speranța
În momentul în care a sosit la adăpost, Max era neîngrijit, cu blana încâlcită și foarte murdară. După ce stăpânul lui a murit, nimănui nu i-a mai păsat de el. Noroc cu voluntarii Adăpostului Speranța, care l-au preluat cu blândețe, i-au dat de mâncare și l-au tuns.
„Max continuă să aibă inima frântă, dar măcar se simte mai bine în… blana lui. Pentru că l-am tuns și spălat, așa că el s-a transformat, dintr-o claie incertă de păr creț și încâlcit, într-un cățel suplu și frumos. Lui Max i-a murit singurul prieten, omul lui, așa că el a fost adus la adăpost de familia decedatului. Nu știm dacă s-au gândit prea mult la cum îl va afecta asta. Nu știm, sincer, dacă înțeleg măcar că și animalele simt aceleași emoții ca și noi, respectiv cât de greu îi este acum bietului câine”, susțin voluntarii.
Primele semne de progres
Dresorul adăpostului l-a evaluat pe Max și a observat primele semne de progres. Deși trauma este încă prezentă, s‑a instalat o curiozitate timidă: se uită după oameni, acceptă mângâieri ușoare și chiar începe să exploreze împrejurimile țarcului său. Astfel, deși nu poate fi adoptat încă, evaluarea este un semnal pozitiv: câinele descoperă că există persoane care nu-l rănesc.
Tuns și spălat, Max s-a transformat complet
Un detaliu care a impresionat echipa a fost transformarea fizică a lui Max. Sub blana murdară și încâlcită se află un câine timid și tare drăgălaș. Schimbarea a făcut ca voluntarii să comunice altfel cu el, căci asupra lui s‑a așternut o nouă energie.
Max nu mai este tânăr, a trecut de prima tinerețe, însă anii buni încă-l așteaptă, dar nu în adăpost. El are nevoie să simtă din nou căldura omului care să-l iubească necondiționat.
Tot progresul lui Max a fost posibil datorită susținătorilor proiectului „Mesagerii Speranței – De la traumă la încredere”, cea mai importantă inițiativă a Adăpostului Speranța. Iar cazul lui Max devine emblematic: demonstrează că, deși unii oamenii sunt răi, există și persoane iubitoare de animale.
Îl poți adopta la distanță
Acum, Max a început să meargă în țarcul lui, iar ochii îi strălucesc. Când primește o mângâiere, ridică lăbuța timid, căutând contactul cu oamenii. Această evoluție fragilă, dar reală, este dovada că speranța încă trăiește în el.
Max va mai rămâne o vreme în adăpost pentru evaluare, socializare, reabilitare, dar și pentru ca oamenii să-l cunoască. De aceea, voluntarii fac apel: „Haideți să-l cunoașteți pe Max. Merită să știe că oamenii pot fi și altfel”. Prin adopția la distanță, fiecare poate contribui la hrana, costurile medicale și refacerea lui.
Acest câine merită să trăiască într-un cămin, nu într-un adăpost. Max are nevoie de timp, dar mai ales de dragoste și să creadă din nou în oameni. Îl poți adopta la distanță AICI.
