sursa foto: Pexels
Ce mister ascunde numele Shih Tzu? Denumirea acestei rase adorabile are o origine interesantă. În traducere literală, termenul chinezesc înseamnă „câinele leu” sau „micul leu”, făcând referire directă la o figură sacră din mitologia budistă. Leul era considerat un protector divin, o creatură nobilă și feroce care însoțea zeitățile. Așadar, nu este deloc întâmplător că rasa a fost numită astfel: imaginea sa regală, dar totodată blândă, evocă perfect această dualitate între putere și grație.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Shih Tzu: de ce i se spune „câinele crizantemă”
În cultura chineză, Shih Tzu mai este cunoscut sub un nume poetic: „câinele cu fața de crizantemă”. De ce această comparație florală? Motivul ține de modul în care crește părul în jurul feței sale. Firul de păr pornește în toate direcțiile, asemenea petalelor care înconjoară centrul unei crizanteme, scrie American Kennel Club. Această particularitate estetică îi conferă un aspect unic și inconfundabil, accentuând și mai mult expresia blândă și ochii mari, rotunzi, specifici rasei.
Un aspect lingvistic interesant este că numele rasei nu suferă modificări între forma de singular și cea de plural. Astfel, fie că vorbim despre un singur exemplar sau despre mai mulți, forma corectă rămâne „Shih Tzu”. Această caracteristică e frecvent întâlnită în denumirile asiatice traduse în limbi occidentale.
Origini nobile și tibetane
Rasa Shih Tzu are o genealogie impresionantă, cu rădăcini adânci în tradițiile regale și spirituale ale Asiei. Se crede că acești câini au fost aduși din Tibet în China ca daruri onorifice pentru familia imperială. Descendența lor poate fi trasată până la două alte rase străvechi cu origini în acea zonă: Lhasa Apso și Pechinez. Aceste încrucișări selective au dat naștere Shih Tzu-ului modern, o rasă ce a devenit rapid preferata curților imperiale.
Dimensiuni reduse, personalitate impunătoare
Deși de talie mică, Shih Tzu este un câine cu o prezență remarcabilă. La maturitate, exemplarele ating înălțimi între 20 și 28 de centimetri (8–11 inci) și cântăresc între 4 și 7 kilograme (9–16 livre). Structura sa compactă este completată de o postură elegantă și o coadă purtată în arc deasupra spatelui, trăsături care subliniază noblețea rasei.
Paletă largă de culori
Una dintre trăsăturile distinctive ale Shih Tzu-ului este diversitatea cromatică a blănii. Rasa este acceptată în toate culorile posibile – alb, maro, negru, gri, auriu și combinații dintre acestea. Nu există o culoare considerată rară sau mai valoroasă decât alta; fiecare Shih Tzu este unic în felul său, iar frumusețea nu ține de nuanță, ci de întreținerea sa.
Rutina de îngrijire
Blana rasei Shih Tzu este dublă, lungă și mătăsoasă, dar care vine cu un preț: întreținerea constantă: „Pentru o blană impecabilă, este recomandat să folosiți o perie bună, fină, care să poată pătrundă în păr și să-l descurce”, explică Alex Rolon, crescător de Shih Tzu și deținător al unui salon canin în Davenport, Florida.
Un favorit al împăraților
Istoria câinilor Shih Tzu este presărată cu povești fascinante, în care spiritualitatea și aristocrația se împletesc. Se spune că tibetanii considerau că această rasă ar putea adăposti sufletele călugărilor căzuți în dizgrație.
În timpul dinastiei Ming (1368–1644), rasa a cunoscut un adevărat apogeu, fiind nelipsită din curtea imperială. Totuși, în secolul al XIX-lea, gusturile s-au schimbat: câinii Mops și Pechinezii au devenit favoriții elitei. Împărăteasa văduvă Cixi a avut astfel de rase, dar a primit și câini asemănători Shih Tzu-ului de la Dalai Lama, permițând perpetuarea rasei.
Din păcate, după moartea împărătesei, lipsa unui program de reproducere strict a dus la combinații genetice care au contribuit la apropierea morfologică dintre Shih Tzu, Mops și Pechinez. Totuși, rasa a supraviețuit, fiind reintrodusă în Occident, în secolul al XX-lea, unde și-a câștigat rapid popularitatea pentru temperamentul afectuos și aspectul inconfundabil.
