sursa foto: Pexels
Pisicile au o aură misterioasă. Sunt animale inteligente, cu personalități marcate de o doză semnificativă de independență și o fascinație constantă pentru rutină. Felinelor le place să mănânce la ore fixe, să doarmă în aceleași locuri și să-și supravegheze teritoriul cu atenție.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Dar dincolo de toate aceste obiceiuri, un alt atribut le-a definit mereu: curiozitatea. Însă, un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Sussex vine să zdruncine această percepție tradițională.
Ce ne spune știința despre curiozitatea pisicilor
În sălbăticie, curiozitatea poate face diferența dintre viață și moarte: descoperirea unui adăpost sigur sau localizarea unei prăzi. În mediul domestic, această trăsătură este exprimată prin interesul față de cutii, obiecte noi sau mișcări bruște.
Totuși, studiul publicat în jurnalul PLOS One contrazice parțial ideea că pisicile sunt foarte interesate de ce nu pot vedea direct. Cu alte cuvinte, cercetarea arată că felinele nu par să urmărească obiectele care ies din câmpul lor vizual, spre deosebire de alte animale precum câinii sau maimuțele.
Obiectul dispare? Pisica pare să nu mai fie interesată
Pentru a înțelege mai bine modul în care pisicile procesează informația despre obiecte, cercetătorii au investigat conceptul de permanență a obiectului: capacitatea de a înțelege că un obiect continuă să existe chiar dacă nu mai este vizibil. Aceasta este o abilitate cognitivă dezvoltată în primele luni de viață la oameni și demonstrată și la alte specii.
Experimentul a fost simplu, dar revelator: jucăria a fost ascunsă într-una dintre două cutii. Apoi, fie era dezvăluită în locul inițial (eveniment așteptat), fie apărea într-un loc diferit (eveniment surpriză, care contravine logicii obiective). Surprinzător, pisicile au arătat un interes mai mare față de situațiile previzibile, în care obiectul apărea acolo unde fusese ascuns inițial.
Câini vs. pisici, o diferență cognitivă sau motivațională?
În contrast, alte animale, inclusiv câinii, manifestă o fascinație mai mare față de evenimentele care încalcă așteptările. Această reacție este considerată un semn al curiozității și al unei dezvoltări cognitive superioare.
Dar pisicile au reacționat diferit: „Au putut distinge între evenimentele așteptate și cele neașteptate, dar au fost mai atrase de cele previzibile, aspect ce contrazice presupunerile anterioare”, susțin oamenii de știință.
Aceste rezultate pun sub semnul întrebării nu inteligența pisicilor, ci motivația lor de a interacționa cu anumite situații. Cercetătorii sugerează că poate fi vorba de o explicație motivațională mai degrabă decât cognitivă, adică pisicile pot înțelege ce se întâmplă, dar aleg să reacționeze doar atunci când simt un interes real.
Factorii care influențează interesul pisicilor
Un alt aspect interesant al studiului a fost identificarea unor variații comportamentale în funcție de sex, mediu de trai și rasă. Femelele, cele care trăiesc exclusiv în interior, precum și pisicile care conviețuiesc cu alte animale au fost mai predispuse să manifeste interes pentru jucărie și să participe activ la experiment.
Aceste diferențe ar putea avea legătură cu nivelul de stimulare mentală disponibil în mediul lor. Felinele care trăiesc doar în casă s-ar putea baza mai mult pe jucării ca mijloc de stimulare și explorare, în timp ce pisicile care au acces afară își pot satisface curiozitatea prin interacțiuni variate în mediu.
Prezența umană contează: stăpânul sau un străin?
Un alt element fascinant observat a fost modul în care pisicile reacționează la prezența unei persoane necunoscute. Evenimentele prezentate de stăpân le stârnesc mai mult interesul. În schimb, în prezența unui străin, pisicile deveneau mai rezervate, uneori chiar evazive.
Acest comportament arată că orice context emoțional și social joacă un rol important în disponibilitatea pisicii de a participa la activități cognitive.
Așadar, pisica nu pare să reacționeze instinctiv la surprize așa cum o fac câinii sau bebelușii. În schimb, este motivată de factori subtili precum confortul mediului, relația cu oamenii din jur sau familiaritatea cu stimulii.
