Copilăria petrecută în mijlocul câinilor vagabonzi din Tunisia i-a marcat destinul. Astăzi, Émilie, specialistă în comportament canin, stabilită în Franța, își dedică munca celor care vor să-și înțeleagă mai bine animalul de companie. A venit pe urmele adopțiilor până în România și a stat de vorbă cu Petscats.
Émilie Durand este instructor canin certificat și lucrează cu clienți din toată Franța, mulți dintre ei cu câini adoptați din România. Pentru a înțelege mai bine provocările pe care le întâmpină câinii înainte de a ajunge în vestul Europei, a venit la București. A vizitat câteva adăposturi, a luat străzile la pas și a văzut împrejurimile.
Ce face acum își trage rădăcinile din copilăria din Tunisia. „Copilăria mea a fost marcată de scene dureroase. Am asistat la uciderea câinilor străzii din Tunisia. Pe atunci, managementul câinilor însemna adesea împușcarea lor, direct în stradă. Sunt imagini care m-au urmărit mult timp și cred că de acolo a pornit sensibilitatea mea pentru câinii fără stăpân”, spune Émilie.
De atunci, a rămas cu convingerea că fiecare câine are dreptul la respect, chiar și cei considerați „invizibili” în societate. A fost o experiență care i-a modelat întregul viitor profesional.
De la asistentă medicală la expert canin
Émilie își dorește să schimbe modul în care societatea înțelege și îngrijește animalele abandonate.
Stabilită în Franța, Émilie a lucrat ani buni ca asistentă medicală, pentru oameni. Când nu era cu pacienții din centrele medicale, se afla în preajma animalelor – câini și pisici adoptate. La un moment dat, pasiunea a devenit mai puternică decât rutina de zi cu zi.
A început studiile de specialitate și un proces de formare profesională în domeniul comportamentului canin. A participat constant la cursuri și stagii de pregătire. Un rol important l-a avut Géraldine Merry, fondatoarea Vox Canis, care i-a devenit mentor. „Geraldine este cea care m-a determinat să mă specializez în câinii cu anxietăți. Ea m-a învățat că acești câini nu trebuie grăbiți, că fiecare pas mic înseamnă de fapt o mare victorie”, își amintește Émilie.
România – o descoperire personală și profesională
Lucrând în Franța, specialista în comportament canin a descoperit că mulți dintre noii săi “pacienți” patrupezi erau câini adoptați din România: „încet-încet, am început să lucrez cu tot mai mulți câini veniți de aici. Și mi-am spus că trebuie să înțeleg de unde vin, cum arată viața lor înainte să ajungă în Franța”.
Curiozitatea și dorința de a înțelege situația câinilor au adus-o în România. A vizitat mai multe adăposturi, dar cel mai mult a impresionat-o Adăpostul Speranța, de lângă București.
Émilie Durand: „Adăpostul Speranța este un loc aparte. Atmosfera este mult mai calmă decât în alte adăposturi. Câinii nu sunt doar găzduiți, ci pregătiți pentru o viață în familie. Sunt voluntari care lucrează direct cu ei, există programe educative pentru copii, iar abordarea este centrată pe reabilitare, nu doar pe supraviețuire. M-a impresionat cât de liniștit poate fi un loc în care sunt simultan atât de mulți câini”, spune specialista în comportament canin.
La Adăpostul Speranța a ajuns după ce căutat pe internet adăposturi care nu exportă câini către Vest, ci își concentrează activitatea pe îmbunătățirea situației la nivel local.
A ajuns și în adăposturi în care primul lucru observat a fost lipsa resurselor și condițiile grele în care sunt ținuți câinii. Cu toate acestea, spune că nu a venit aici pentru a căuta defecte, ci pentru a vedea care este realitatea și cum își poate canaliza eforturile mai bine pe recuperarea câinilor. Diferențele i-au confirmat convingerea că prevenția și educația sunt esențiale, iar combaterea ar trebui să se concentreze pe cauză – abandonul – și nu pe efecte.
Adăpostul nu ar trebui să fie doar un spațiu de tranziție, ci și unul în care se oferă îngrijire fizică și psihică în pregătirea câinelui pentru o nouă viață, consideră Émilie Durand.
Deși poate părea surprinzător, și în Franța sunt câini abandonați. Presa din Hexagon a relatat în ultimii ani despre rate crescute ale abandonului după epidemia de Covid și pe fondul creșterii inflației.
Émilie Durand: „Încă trebuie să învățăm oamenii că animalele nu sunt obiecte. Deși sunt legi, ele nu sunt întotdeauna respectate și nu toți stăpânii își sterilizează animalele. Franța înregistrează un număr mare de abandonuri, dar are și un sistem mai bine organizat de adăposturi. În România, problema câinilor străzii este mult mai vizibilă. Totuși, văd că asociațiile fac eforturi enorme și că oamenii încep să se implice.”
O viață mai frumoasă, în compania animalelor
Astăzi, Émilie locuiește în Bretania și se bucură de o viață aproape de natură, înconjurată de animale – câinele Heol, pisica Alica, purcelușii de Guinea Poppy și Cali și două găini. Cu toții conviețuiesc în armonie. În curând, li s-ar putea alătura un al doilea câine, cel mai probabil salvat de pe stradă, asta după ce a mai avut un alt câine adoptat, care a decedat de curând.
Pe plan profesional, Émilie privește viitorul cu optimism: „Sunt tot mai mulți oameni care înțeleg că și câinii străzii au dreptul la respect și compasiune. Asta îmi dă speranță.” Ea poate fi găsită pe propriul site, unde dă adesea sfaturi despre îngrijire canină.
