sursa foto: Unsplash
Oxitocina, numită „hormonul iubirii”, este bine cunoscută pentru rolul său în legăturile emoționale dintre oameni. Însă cercetările scot la iveală un aspect fascinant: acest hormon influențează și relația noastră cu prietenii necuvântători: câinii. Legătura emoțională cu câinele tău este reală și se simte în sânge: oxitocina, hormonul iubirii, este liantul nevăzut dintre tine și animalul tău de companie.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Adevărul emoționant despre tine și câinele tău
În relațiile interpersonale, oxitocina este necesară pentru formarea atașamentului. Cuplurile aflate în faza incipientă a unei relații prezintă niveluri ridicate de oxitocină, ceea ce le oferă o conexiune emoțională majoră.
În cazul legăturii mamă-copil, oxitocina este, de asemenea, un factor cheie: mamele care își privesc frecvent bebelușii și îi ating cu tandrețe eliberează mai multă oxitocină, întărind conexiunea afectivă. În schimb, lipsa contactului fizic reduce nivelul acestui hormon.
Paralele între dragostea pentru copii și afecțiunea pentru câini
Surprinzător sau nu, cercetările au demonstrat că oxitocina este implicată și în relația dintre oameni și câini. Un studiu din 2015 a arătat că atunci când câinii își privesc stăpânii în ochi, atât patrupedul, cât și omul experimentează o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină. Această „buclă pozitivă” de privire și reacție chimică seamănă izbitor cu mecanismul legăturii mamă-copil. Însă contactul vizual poate avea și un efect invers: poate fi perceput de câini ca o amenințare.
Oxitocina și diferențele între sexe
Același studiu a inclus și un experiment în care oxitocina a fost administrată câinilor. Rezultatele au arătat că femelele tratate cu oxitocină și-au privit stăpânii mai îndelung, iar acest comportament a crescut nivelul de oxitocină și la oameni, deși acest efect nu a fost observat la masculii canini. Această descoperire sugerează că hormonul poate acționa diferit în funcție de sex, deși mecanismele exacte rămân neclare.
Hormonul care ne face protectori
Oxitocina joacă un rol crucial și în declanșarea comportamentului de îngrijire. Atunci când percepem un individ ca fiind „drăgălaș”, fie că este un copil sau un cățel, creierul nostru eliberează oxitocină. Aceasta ne determină să fim mai grijulii și protectori. Trăsăturile infantile ale animalelor tinere (cap mare, ochi mari, față rotundă) activează această reacție, motiv pentru care tindem să avem o afinitate naturală față de animale.
Cercetări pe șoareci
Experimentele realizate pe șoareci au evidențiat importanța oxitocinei în formarea comportamentului matern. Mamele răspund vocalizărilor puilor datorită schimbărilor induse de oxitocină în creier, adică în cortexul auditiv stâng. Când activitatea din această zonă este blocată, femelele nu mai reacționează la plânsetul puilor. În schimb, administrarea oxitocinei le poate face receptive chiar și pe femelele fără experiență maternă.
Oxitocina și comunicarea interspecii
Oxitocina nu doar că întărește legătura om-câine, dar poate influența și capacitatea câinilor de a interpreta semnalele sociale umane. Într-un alt studiu, câinilor li s-a administrat oxitocină sau o soluție salină. Cei care au primit hormonul au fost semnificativ mai eficienți în a înțelege indiciile umane care le indicau locația hranei. Această descoperire sugerează că oxitocina intensifică atenția câinilor la gesturile și privirile oamenilor.
Totodată, trebuie menționat că oxitocina poate amplifica și amintirile negative ale interacțiunilor sociale. Astfel, ea acționează mai degrabă ca un amplificator al conștientizării sociale, nu doar ca un catalizator al emoțiilor pozitive.
Rasele și sensibilitatea la oxitocină
Răspunsul la oxitocină poate varia semnificativ între rase. Într-un studiu din 2016 s-au comparat Border Collie și Husky siberian. Primii, cunoscuți pentru cooperarea lor, au avut un răspuns mult mai accentuat la oxitocină decât Husky, o rasă mai independentă. Acest lucru sugerează că natura socială a unei rase influențează cât de receptivă este la efectele oxitocinei.
Genele și comportamentul social
O altă cercetare din 2017 a explorat legătura dintre variațiile genetice ale receptorilor de oxitocină și comportamentul de salut față de oameni. La Ciobănescul German, anumite variante genetice erau corelate cu o atitudine mai prietenoasă. Acest model s-a regăsit parțial și la Border Collie, dar nu și la Husky siberieni, subliniind încă o dată variabilitatea influenței hormonale în funcție de rasă.
Așadar, relația dintre oameni și câini nu este doar emoțională, ci și chimică. Mângâierea unui câine ne poate face efectiv mai fericiți, eliberând oxitocină și reducând stresul. Faptul că acest hormon este implicat în atât de multe forme de atașament (romantic, parental, interspecii) înseamnă că legăturile afective se formează și se întăresc. Așadar, dacă ai simțit vreodată că iubirea dintre tine și câinele tău este „chimică”, ai avut dreptate.
