Doi tineri au mers la adăpost să aleagă o cățelușă, dar i-a ales ea pe ei. Povestea Kirei, o patrupedă adoptată de la ASPA: „Se gudura și se juca de parcă ne spunea: Eu sunt!”

Kira se numără printre animăluțele care au locuit la un moment dat în adăpost. Viața cățelușei Kira s-a schimbat radical în momentul în care pe porțile adăpostului ASPA Bragadiru au intrat Lara și Dragoș, cei care i-au devenit stăpâni.

Cei doi tineri au mers în 2024 la ASPA, deciși să adopte un suflet după ce cățelușa pe care au avut-o înainte a murit de bătrânețe. Alegerea unui animal nu a fost deloc dificilă pentru că frumoasa Kira a făcut tot posibilul să le arate celor doi adoptatori că ea le este predestinată. Privind comportamentul Kirei, Dragoș și Lara au simțit că parcă le spunea: „Eu sunt”.

Cățelușa Kira a fost adoptată de la ASPA Bragadiru

„Am avut o labradoriță, Tasha, care s-a dus, de bătrânețe. Cum pentru noi câinele e parte din familie, am mers la ASPA să reîntregim familia. Ne-am îndrăgostit de toți, dar când am ajuns la Kira, s-a urcat pe gardul padocului, se gudura, se juca – parcă spunea ‘eu sunt!’ Am simțit că ne-a ales ea. Când i-am văzut ochii am zis că e fata noastră, clar”, au povestit Lara și Dragoș pentru ASPA.

Angajații ASPA au precizat într-o postare pe Facebook că patrupeda are și un detaliu simpatic și anume un ochi albastru precum Lara și unul căprui procum ochii lui Dragoș.

„Cum Dragoș are ochi căprui și Lara albaștri, Kira are – cum altfel – un ochi ca mami și unul ca tati. Nu a fost motivul adopței, ci doar un detaliu simpatic. Altfel, nici măcar n-au ales ei, ci ea. Ei doar au mers, hotărâți și responsabili, să adopte un suflet din adăpostul ASPA Bragadiru”, au spus cei de la ASPA.

Adaptarea Kirei în noua sa locuință nu a fost un lucru simplu, dar cei care au decis să o adopte au tratat situația cu blândețe și răbdare. Chiar dacă patrupeda a făcut mai multe boacăne și stricăciuni, Dragoș și Lara nu s-au supărat și au încercat să identifice și să răspundă nevoilor Kirei.

„Deși avem curte, am vrut să stea în casă, să ne bucurăm unii de alții. În primele zile a fost haos: deși nu rămânea singură mai mult de 4-5 ore, a rupt perdele, a ros cearceafuri, a dărâmat ghivece, a împrăștiat sacul cu mâncare, și-a făcut nevoile în casă… era clar  că transmite un mesaj; am înțeles că are nevoie de spațiu și activitate. În curte a săpat gropi, a sărit gardul de 2,5 m, dar s-a culcat la poartă. Nu voia să fugă, era doar curioasă. O iubim – e o bucurie. Acum totul e ok, o plimbăm mai des, se joacă cu frățiorul-pisoi (care o mai pune la punct) și a prins de la el obiceiuri pisicești. Dacă un câine o deranjează în parc, dă cu lăbuța, ca o pisicuță. Un moment special a fost revederea cu sora ei, Luna, adoptată tot de la ASPA. Am regăsit-o citind testimonialul despre ea pe pagina ASPA și ne-am întâlnit. S-au pupat, s-au jucat, se simțea legătura. Un doberman jucăuș a speriat-o, așa că s-a urcat pe bancă lângă mami și nu a mai coborât, iar Luna îi lua apărarea. Emoționant. Kira e parte din familie. De când o avem, ne încurajăm toți prietenii să adopte din adăposturi. Nu ai cum să pleci de acolo fără să te îndrăgostești iremediabil de un suflețel”, au mai povestit Dragoș și Lara pentru ASPA.

Citește și:

Care este dieta potrivită pentru animalele cu boli hepatice: Restricții și alimente care susțin ficatul, potrivit medicului veterinar Beatrice Ilea

Câinele tău este potrivit pentru asistență? Semnele care arată că ar putea fi un candidat ideal