Sursa foto: Supertails
Când ne gândim la câini și pisici, primele diferențe care ne vin în minte sunt aspectul fizic, personalitatea, modul în care își arată afecțiunea și comportamentul. Totuși, oamenii de știință au demonstrat că deosebirile dintre cele două specii merg mult mai departe. Unul dintre aspectele cele mai fascinante ține de alimentație, adică de felul în care percep gusturile, iar răspunsul se află chiar în ADN-ul lor.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
De ce sunt pisicile atât de mofturoase la mâncare, în timp ce câinii par dispuși să înghită aproape orice? Este o întrebare pe care probabil și-o pun mulți stăpâni de animale de companie. Un posibil motiv pentru comportamentul lor diferit? Felinele nu simt gustul dulcelui.
De ce câinele înfulecă mâncarea și pisica nu
Potrivit oamenilor de știință, pisicile nu dispun de o genă esențială pentru detectarea dulcelui. În timp ce oamenii și câinii pot simți plăcerea gustului zaharurilor, felinele domestice sunt complet „imune” la această aromă. În schimb, câinii beneficiază de o paletă gustativă variată: pe lângă dulce, percep și umami, gustul asociat proteinelor. Această diferență genetică aparent minoră explică de ce câinii sunt mult mai deschiși la varietate, iar pisicile sunt selective și „mofturoase”.
Întrucât nu puteau pur și simplu să întrebe direct pisicile, cercetătorii au descoperit acest lucru analizându-le ADN-ul. Felinele de casă, tigrii și gheparzii au o versiune „defectă” a genei Tas1r2, care funcționează împreună cu o altă genă, Tas1r3, pentru detectarea gustului. Deși Tas1r3 pare să funcționeze perfect la pisici, Tas1r2 este o „pseudogenă” căreia îi lipsesc 247 de litere. Fără ele, Tas1r2 nu produce o proteină necesară pentru formarea unui receptor dulce pe papilele gustative ale pisicilor, scrie National Geographic.
Carnivore stricte vs omnivori
Pisicile sunt carnivore prin excelență. Organismul lor este construit să funcționeze aproape exclusiv cu proteine animale. Pentru a fi sănătoase, au nevoie de nutrienți pe care nu îi pot sintetiza singure, precum taurina, acidul arahidonic și vitamina A, și pe care trebuie să îi obțină din carne. De aceea, atracția lor naturală se îndreaptă spre alimente bogate în proteine, în special peștele, și refuză de multe ori hrana procesată.
Câinii, pe de altă parte, au un regim omnivor și un sistem digestiv care s-a adaptat în mii de ani la apropierea de oameni. Ei consumă carne, dar și cereale, legume și chiar amidon, resurse pe care au învățat să le valorifice odată cu domesticirea. Această flexibilitate îi face mult mai puțin selectivi decât pisicile și mult mai entuziasmați când văd mâncare.
Obiceiuri alimentare diferite
Pe lângă structura biologică, diferențele se reflectă și în comportament. Pisicile preferă să mănânce porții mici, de mai multe ori pe zi, într-un mediu liniștit. Sunt vigilente și adesea resping mâncărurile care le par ciudate sau artificiale. Această atitudine are rădăcini în domesticirea lor: spre deosebire de câini, ele au rămas mai independente, păstrând multe trăsături de la strămoșii lor sălbatici.
Câinii, dimpotrivă, au tendința să mănânce repede, în cantități mari și fără prea multe pretenții. Această „lăcomie” îi face adorabili, dar și vulnerabili: fiind predispuși să consume orice, inclusiv alimente nepotrivite, sănătatea lor este pusă în pericol dacă dieta nu este monitorizată cu atenție.
Impactul domesticirii asupra animalelor
Un alt aspect cheie este modul în care relația cu oamenii a influențat evoluția fiecărei specii. În timp ce pisicile s-au domesticit într-un ritm mai lent și au rămas dependente de carne, câinii au trecut printr-un proces mult mai strâns de adaptare. Contactul constant cu oamenii le-a „antrenat” metabolismul să accepte și alte tipuri de hrană, motiv pentru care astăzi pot supraviețui cu un meniu variat.
Ce înseamnă pentru stăpâni
Pentru proprietarii de animale, aceste diferențe nu sunt doar curiozități științifice, ci și reguli alimentare de bază. Pisicile au nevoie de o dietă axată aproape exclusiv pe proteine animale, în timp ce câinii se pot adapta mai ușor la meniuri mixte. Totuși, în ambele cazuri, echilibrul este important.
Așadar, pisicile și câinii nu doar că iubesc, se joacă și interacționează diferit cu stăpânii lor, dar au și obiceiuri alimentare diferite. Felinele sunt selective, câinii – oportuniști prin adaptare. Pentru sănătatea și longevitatea lor, cel mai înțelept pas rămâne consultarea unui medic veterinar care să stabilească un plan alimentar personalizat.
