sursa foto: Pexels
Evoluția câinelui domestic este una dintre cele mai fascinante surprize ale naturii. Procesul nu a fost liniar, ci lung și complicat, marcat de hibridizări, adaptări și relații timpurii între oameni și lupi. De-a lungul a zeci de mii de ani, lupii și câinii au continuat să se încrucișeze, făcând dificilă diferențierea fosilelor și chiar a probelor de ADN.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cum au evoluat lupii în câini?
Pentru a înțelege dacă un craniu descoperit aparține unui câine domesticit sau unui lup, oamenii de știință se bazează pe trăsături morfologice specifice:
dimensiunea și aranjamentul dinților, care la câinii antici sunt adesea mai mici și înghesuiți;
lungimea botului și a mandibulelor, de regulă mai scurtă la câini decât la lupi;
forma craniului și a palatului, care tind să fie mai late la câini.
În plus, tehnici moderne precum morfometria geometrică permit analizarea detaliată a curburilor osoase, oferind un tablou mai clar asupra diferențelor subtile dintre specii. Totuși, identificarea rămâne complicată, mai ales în cazul așa-numiților „câini incipienți” (între lupul sălbatic și câinele domestic), potrivit National Geographic.
Primele dovezi
Un exemplu remarcabil este craniul descoperit în secolul al XIX-lea, într-o peșteră din Goyet, Belgia, datat la aproape 36.000 de ani. Deși seamănă mai mult cu un câine decât cu un lup modern, rămâne un specimen de tranziție. Un alt craniu celebru, găsit în Munții Altai din Siberia, are o vârstă de 33.000 de ani și arată trăsături similare.
Relația dintre oameni și câini
Cea mai veche dovadă a unui câine domestic provine din Germania, la Oberkassel, unde în 1914 au fost găsite rămășițele unui cățeluș de 7 luni, îngropat alături de un bărbat și o femeie. Analizele moderne au arătat că animalul suferea de jigodie, dar fusese îngrijit de oameni până la moarte. Acesta este un indiciu emoționant al faptului că legătura dintre oameni și câini nu era doar practică, ci și afectivă.
Alte descoperiri ulterioare, precum cele din situl arheologic Koster (Illinois, SUA) sau fragmentele de oase găsite în Alaska, au confirmat că, acum peste 10.000 de ani, și câinii făceau parte din comunitățile umane. De fapt, sugerează că oamenii și câinii au migrat împreună din Siberia în America de Nord, cu mii de ani mai devreme decât credeam.
De unde au apărut câinii
Originea exactă a câinilor domestici rămâne un mister. Unele studii indică Asia, altele Orientul Mijlociu sau Europa ca posibile locuri de domesticire. Mai mult, se crede că procesul a avut loc de două ori în regiuni diferite, ceea ce ar putea explica diversitatea genetică actuală.
Cercetările pe ADN-ul fosilelor canine au arătat că toți câinii americani antici aveau origini comune în Siberia, în urmă cu aproximativ 23.000 de ani. Totuși, aceștia au dispărut aproape complet după sosirea europenilor în Lumea Nouă, fiind înlocuiți de rasele aduse de coloniști.
ADN-ul rescrie povestea câinelui
Studiile genetice au adus o nouă perspectivă. Analiza genomurilor de lupi antici sugerează că divergența dintre câini și lupi ar fi avut loc acum 37.000–41.000 de ani, mult mai devreme decât arată dovezile fosile clasice. În plus, cercetările recente arată că populațiile canine s-au împărțit în două mari ramuri:
estică, strămoș al raselor din Asia;
vestică – a dat naștere raselor europene, africane și central-asiatice.
Da. Parcă vad o rasă de lupi din care au evoluat și Chihuahua și cangal și Saint Bernard… Pe bune? Sau ir fi fost lupi pitici care se hrăneau numai cu broaște și șoareci? a… dintr-o ramură au evoluat fioroșii bichoni, teckeli, chihuahua și alții ca ei… restul din lupi sadea.