sursa foto: Freepik
Câinii sunt complet dependenți de stăpânii lor: nu pot ieși din casă decât legați în lesă și depind de oameni pentru hrană, adăpost și siguranță. Este dragostea lor pentru noi autentică sau doar un fenomen similar sindromului Stockholm?
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Clive Wynne, profesor la Departamentul de Psihologie al Universității de Stat din Arizona și autorul cărții „Câinele este iubire”, susține că „dragostea lor pentru noi depășește orice asemănător sindromului Stockholm”.
El subliniază că legătura cu patrupedul său, Xephos, nu se compară cu orice reacție pe care o persoană răpită ar putea-o avea atunci când e returnată gardienilor: „Văd asta când mă întorc acasă de la o plimbare cu câinele meu. Bucuria lui de a-mi vedea soția și fiul transcende modul în care o persoană răpită ar reacționa”, scrie New Scientist.
Majoritatea celor aproximativ 800 de milioane de câini din lume nu trăiesc ca animale de companie, captivi în case. Mulți cutreieră străzile țărilor mai sărace și, totuși, formează legături emoționale cu oamenii care le oferă afecțiune.
Studiile realizate de Anindita Bhadra și echipa sa de la Institutul Indian de Știință și Educație din Kolkata arată că „animalele străzii formează rapid legături afectuoase cu oamenii care le tratează cu blândețe. Mângâierile ușoare construiesc încrederea mai rapid chiar și decât oferirea de mâncare”. Acest fapt demonstrează că afecțiunea lor nu este o consecință directă a dependenței, ci un răspuns la grijă și bunătate.
Trebuie să fim conștienți de modul în care câinii noștri trăiesc și de cât de mult le limităm libertatea. Totuși, această constrângere nu înseamnă că dragostea lor pentru noi poate fi comparată cu sindromul Stockholm, subliniază Wynne.
Diferențele între rase și tipurile de atașament
Cercetările publicate în Science Direct arată că tipul de legătură canină poate varia în funcție de rasă și temperament. De exemplu:
Ciobănescul German și Labrador Retriever: Rase cunoscute pentru loialitatea lor tind să manifeste un atașament puternic și constant față de stăpân, chiar și atunci când sunt lăsate temporar singure.
Ciobăneștii Mioritici și Carpatini: Rase autohtone românești care pot fi mai rezervate în exprimarea afecțiunii, dar formează totuși legături puternice cu membrii familiei.
Rase mici, precum Bichonul Maltez sau Pechinezul: Arată adesea un atașament „lipicios”, fiind sensibile la separare, dar reacția lor emoțională nu este neapărat sindrom Stockholm, ci mai degrabă expresia unei nevoi de interacțiune socială.
Mecanismele psihologice ale iubirii canine
Legătura dintre câini și oameni este susținută și de cercetările neurologice. Studii realizate cu scanări cerebrale (fMRI) arată că atunci când câinii își văd sau aud stăpânii, se activează regiuni ale creierului asociate cu recompensa și plăcerea, similare celor observate la oameni când interacționează cu persoanele dragi. De asemenea, oxitocina („hormonul iubirii”) crește atât la câini, cât și la oameni în timpul interacțiunilor afectuoase, potrivit New York Post.
