sursa foto: Freepik
Legătura noastră cu patrupedele s-a transformat radical în ultimele decenii. Pentru mulți dintre noi, câinele nu mai este doar un animal de companie, ci membru cu drepturi depline al familiei. Un studiu publicat în Scientific Reports și citat de Reader’s Digest arată modul în care proprietarii de câini se raportează la animalele lor și ce impact are această percepție asupra îngrijirii oferite.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cum te vede câinele tău: părinte, prieten sau partener?
Dacă scrii numele câinelui pe felicitările de Crăciun, îl lași să doarmă în patul tău sau îți schimbi planurile doar ca să petreci mai mult timp cu el, faci parte dintr-o categorie tot mai largă de proprietari de câini care își tratează companionii ca pe niște copii sau parteneri apropiați.
Această schimbare de perspectivă nu este întâmplătoare. În contextul ratelor scăzute de fertilitate și al familiilor din ce în ce mai mici, câinii devin adesea o sursă importantă de atașament emoțional. Psihologul Laura Gillet, autoarea principală a studiului, explică: „Am vrut să înțelegem ce rol au câinii într-o societate din ce în ce mai deconectată și alienată social”.
Trei tipuri de stăpâni
Studiul s-a bazat pe un chestionar aplicat unui eșantion de 790 de proprietari de câini din Ungaria. Cercetătorii au identificat trei profiluri distincte de stăpâni, în funcție de modul în care aceștia își percep animalele.
Părinte
Aproape jumătate dintre participanți (49,5%) se încadrează în prima categorie. Pentru acești proprietari, câinele este mai mult decât un companion. E copilul lor. Câinii dorm în casă, petrec mult timp cu stăpânii și primesc adesea o atenție comparabilă cu cea acordată unui membru uman al familiei.
Acești stăpâni sunt adesea mai tineri, mulți fiind la prima experiență cu un animal. Deși sunt foarte atașați, devin foarte protectori și, uneori, inconsecvenți în educația câinelui, lucru care ar putea reflecta lipsa de experiență. În plus, se simt adesea nesiguri când patrupedul nu poartă lesă. Printre rasele preferate de acest grup se numără Border Collie, Vizsla, Boxer, Teckel și Pumi.
Însoțitorul echilibrat
Al doilea profil, reprezentând 19,4% dintre respondenți, descrie proprietarii care își consideră câinele un prieten apropiat, dar fără a-l trata ca pe un copil. Aceștia păstrează o oarecare distanță emoțională și sunt, de regulă, mai în vârstă decât „părinții de câini”.
Sunt consecvenți în dresaj și în stabilirea limitelor, contribuind la un echilibru în relația cu animalul. Chiar dacă petrec ceva mai puțin timp cu patrupedul lor, își îndeplinesc responsabilitățile cu seriozitate. Rasele frecvente în acest grup sunt Mudi, Cocker Spaniel, Labrador retriever, Boxer și Ciobănesc german.
Partenerul activ
Ultimul grup, care include 31,1% dintre participanți, combină rolurile de prieten, protector și colaborator. Aici vorbim despre persoane care văd în câine atât un membru al familiei, cât și un partener cu o funcție practică, fie că este vorba de un câine de pază, de asistență sau de competiție sportivă.
Proprietarii din această categorie sunt implicați activ în viața câinelui, investind timp în dresaj, activități comune și sarcini ce implică muncă în echipă. Rasele alese tind să fie inteligente și energice: Border Collie, Ciobănesc belgian, Ciobănesc german, Labrador Retriever și Vizsla.
Consecințele percepției asupra comportamentului canin
Studiul nu a confirmat ipoteza că astfel de relații cu animalele de companie ar duce neapărat la probleme comportamentale precum anxietatea de separare. Însă cercetătorii au observat diferențe clare în modul de îngrijire oferit de fiecare tip de proprietar.
Ce urmează
Gillet subliniază că cercetarea actuală reprezintă doar începutul. „Este nevoie să analizăm mai atent antropomorfismul, tendința de a atribui câinelui caracteristici umane, și cum influențează el comportamentul și bunăstarea patrupedului”, spune ea.
Pe viitor, specialista plănuiește să extindă studiul la nivel internațional, analizând factori precum vârsta, statutul parental și cultura: „Tendințele sociale se manifestă adesea mai întâi în SUA și Europa de Vest, dar vrem să vedem cum stau lucrurile în diferite colțuri ale lumii”, susține ea.
Etichetele nu definesc totul
Chiar dacă aceste profiluri ne pot ajuta să înțelegem mai bine cum ne raportăm la câinii noștri, specialiștii avertizează să nu cădem în capcana etichetării rigide. Dresoarea Mary Angilly subliniază: „Etichetele pot crea așteptări nerealiste și influența negativ interacțiunea noastră cu câinii”.
Indiferent de cum ne vedem câinii (copii, prieteni sau colegi de apartament), cheia stă în echilibru. Îngrijirea adecvată, stimularea mentală, activitatea fizică, socializarea și afecțiunea sunt cheia pentru o relație armonioasă între om și animal.
