sursa foto: Pixabay
Majoritatea stăpânilor de câini adoră să petreacă mult timp în compania animalelor de companie, fie prin joacă, fie pur și simplu ghemuindu-se împreună. În astfel de momente de apropiere este aproape inevitabil ca prietenul blănos să nu își atingă nasul de pielea ta sau să îți ofere câteva pupături afectuoase pe față. Când se întâmplă asta, unii observă că nasul patrupedului este uneori rece și umed, iar alteori cald și uscat. Pentru mulți proprietari, aceste schimbări ridică întrebări firești: este normal? Sau ar trebui să își facă griji și să consulte un veterinar?
Ce înseamnă când nasul câinelui e rece și umed sau cald și uscat
Răspunsul vine din partea cercetătorilor de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta (Ungaria), care au analizat fenomenul în detaliu. Concluzia lor este liniștitoare: atât nasurile umede, cât și uscate sunt manifestări normale și nu indică, de regulă, probleme de sănătate. De fapt, nasul câinilor este supus variațiilor naturale de temperatură și umiditate în funcție de activitatea lor și de momentul zilei, arată studiul publicat în Scientific Reports.
Ce spun cercetătorii: variațiile nasului sunt normale și firești
De exemplu, în timpul somnului, nasul câinelui devine adesea cald și uscat, deoarece animalele sunt în repaus și produc mai puține secreții nazale. Însă, imediat după ce se trezesc, își ling instinctiv nasul pentru a-l umezi, transformându-l din nou într-o suprafață rece și umedă. Acest comportament este perfect normal și servește mai multor scopuri importante, printre care menținerea acuității olfactive.
Nasul câinelui nu are un rol cheie în reglarea temperaturii corpului
La un moment dat, unii cercetători au sugerat că un nas rece ar putea ajuta câinii să își regleze temperatura corpului. Însă, având în vedere dimensiunea redusă a nasului comparativ cu restul corpului, s-a ajuns la concluzia că acesta nu joacă un rol semnificativ în termoreglare.
Nasul rece ca instrument de detectare a prăzii: o teorie fascinantă
O teorie mult mai fascinantă propune că nasul rece și umed îi ajută, de fapt, pe câini să detecteze prezența prăzii. Pentru a explora această ipoteză, Anna Bálint și echipa sa de cercetători au măsurat temperatura nasurilor câinilor, dar și a altor animale precum caii și elanii.
Într-un experiment ingenios, trei câini de companie au fost instruiți să distingă un obiect ușor încălzit, care simula temperatura unui animal viu, de un obiect aflat la temperatura camerei. Rezultatele au fost remarcabile: câinii au demonstrat abilitatea de a detecta surse slabe de căldură de la distanță, o performanță rar întâlnită în lumea mamiferelor.
Această capacitate unică de a simți radiația termică slabă nu este specifică doar câinilor. Ea a fost documentată și la anumite insecte, la unele specii de șerpi și la liliecii vampiri, care folosesc această abilitate pentru a localiza zonele cele mai vascularizate ale pielii prăzii.
Experimentele care demonstrează abilitatea câinilor de a percepe radiația termică
Pentru a aprofunda mecanismele implicate, cercetătorii au desfășurat un al doilea experiment, de data aceasta concentrându-se asupra creierului. 13 câini au fost supuși scanărilor RMN funcționale, în timp ce erau expuși alternativ la o cutie cu apă caldă, protejată de o ușă izolatoare.
Atunci când ușa era deschisă, undele cerebrale înregistrate arătau o activare crescută în cortexul de asociere somatosenzorială, o zonă a creierului implicată în procesarea informațiilor senzoriale. Acest răspuns neuronal a confirmat că percepția căldurii de către câini nu este întâmplătoare, ci implică procese neurologice complexe.
Nasul rece, un avantaj evolutiv: combinația perfectă între miros și simțul căldurii
Cu alte cuvinte, nasul rece al câinilor nu este doar un aspect drăguț al interacțiunii cu ei, ci o adaptare extraordinară care le conferă un avantaj evolutiv semnificativ. Pe lângă simțul olfactiv extrem de dezvoltat, capacitatea de a simți căldura le oferă câinilor un al doilea “simț invizibil”, extrem de util atât în sălbăticie, cât și în viața domestică.
Schimbările în textura sau temperatura nasului unui câine nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare decât dacă sunt însoțite de alte simptome, cum ar fi secrețiile excesive, sângerările sau modificările bruște de comportament. În absența acestora, acele mici variații sunt doar o altă dovadă a cât de minunat este câinele: un prieten credincios, înzestrat cu simțuri uimitoare și o inimă la fel de caldă pe cât de rece poate fi, uneori, nasul său.
