Pisicile sunt recunoscute pentru instinctele lor de prădători, iar joaca lor cu prada este adesea un subiect fascinant pentru proprietari. Fie că urmăresc o sfoară, o jucărie cu undiță sau un animal viu, acest tip de activitate are o valoare importantă în relația felinelor cu oamenii, dar mai ales în viața lor de zi cu zi. Dincolo de distracție, joaca este vitală pentru supraviețuirea pisicii, ajutând-o să-și mențină și să-și exerseze abilitățile esențiale de vânătoare chiar și în captivitate, notează BBC Wildlife.
De ce pisicile se joacă mereu cu prada lor?
În sălbăticie, pisicile sunt prădători solitari care își capturează prada pentru supraviețuire. De la o vârstă fragedă, felinele își testează abilitățile și explorează diferite strategii ca să devină eficiente în capturarea hranei. Astfel, comportamentul lor de joacă nu este doar o simplă distracție, ci și un element central al supraviețuirii și un mecanism de învățare esențial pentru a se transforma în vânători eficienți.
O pisică surprinsă în timp ce se joacă insistent cu prada sa poate părea o cruzime din partea ei. Totuși, gestul ei are un rol funcțional și este legat de supraviețuire, nu de răutate.
Ce înseamnă acest comportament
Există mai multe teorii care explică de ce pisicile se angajează în acest comportament. Un prim motiv ar fi că, prin „joacă”, motanul evaluează starea de sănătate a prăzii sale. De pildă, un șoarece letargic poate fi nesănătos, posibil bolnav sau otrăvit, deci mai puțin sigur pentru consum. Dacă prada încearcă să fugă, reprezintă un semnal pentru pisică că e sănătoasă și bună de mâncat.
O altă semnificație ar fi obosirea prăzii înainte de a o ucide, ceea ce reduce riscul ca animalul vânat să rănească pisica într-un moment de apărare. Pisicile sunt prădători bine pregătiți și conștienți de riscurile unei prăzi care, la rândul ei, poate lupta pentru viața sa.
În sălbăticie, pisicile prind prada în jurul gâtului, cu scopul de a-i rupe măduva spinării și a-i provoca o moarte rapidă. Însă obosirea victimei înainte de acest moment asigură că prada nu va riposta. De asemenea, cercetările au indicat că felinele își rezervă mai mult timp pentru a se „juca” cu o pradă mai mare, deoarece e nevoie de un efort dublu ca să o epuizeze complet. În mod similar, pisicile înfometate tind să se joace mai puțin cu prada, deoarece necesitatea de hrană le împinge să acționeze mai repede.
Motivul pentru care pisicile ucid prada fără să o mănânce
Multe pisici domestice au obiceiul de a aduce acasă animale mici, cum ar fi șoareci sau păsări, pe care apoi le lasă pe podea, aparent fără intenția de a le consuma. Acest comportament poate părea bizar sau chiar neplăcut, dar are o explicație naturală. Felinele sunt vânători oportuniști și, în mediul sălbatic, s-ar hrăni cu mai multe mese mici pe parcursul zilei. Prin urmare, ele au dezvoltat instinctul de a captura prada de câte ori apare ocazia, chiar și atunci când nu sunt neapărat înfometate.
Totodată, acest obicei poate fi un reflex din trecutul evolutiv al pisicilor, în care prada capturată era o rezervă pentru momentele în care hrana nu ar fi fost disponibilă la fel de ușor. Astfel, chiar și animalele domestice, bine hrănite, pot manifesta acest comportament instinctiv. În plus, capturarea unei prăzi poate fi un stimul mental și fizic pentru pisici, un mod de a se menține active și sănătoase.
Strategii prin care reduci comportamentul de vânătoare al pisicii
Proprietarii care vor să limiteze comportamentul de vânătoare al pisicii lor trebuie să știe că există mai multe metode de abordare a aceastei situații. Hrănirea bine a animalului cu toți nutrienții esențiali poate reduce impulsul acestuia de a vâna. O pisică sătulă este mai puțin probabil să-și caute singură hrană.
O altă tehnică este oferirea de jucării interactive care să simuleze vânătoarea. Cele care imită mișcările naturale ale prăzii sau care pot fi ascunse pentru a fi descoperite de pisică sunt extrem de atrăgătoare. Prin stimularea simțurilor pisicii și prin implicarea în jocuri care să-i satisfacă instinctele, reduci nevoia felinei de a-și manifesta instinctele de vânătoare în afara casei.
Ce înseamnă când pisicile își aduc prada acasă
Descoperirea unui „cadou” în casă din partea pisicii poate fi o experiență neplăcută, dar comportamentul ei are o semnificație complexă. În viziunea pisicilor, locuința și stăpânii fac parte din teritoriul pe care îl protejează. Adesea, când motanul aduce acasă un animal mic, gestul său poate însemna că împărtășește resursele cu familia sa umană.
Într-o altă interpretare, se crede că pisicile au acest comportament pentru a-și „antrena” puii și familia (inclusiv pe oameni) în arta vânătorii, un alt motiv pentru care pot oferi prada celor pe care îi consideră apropiați. Este o dovadă de afecțiune, în propriul stil felin, și un semn al unei legături puternice.
Deși poate părea derutant, comportamentul pisicii de a se juca cu prada și de a o aduce acasă este rezultatul instinctelor naturale. Chiar și felinele domestice, obișnuite cu viața în apartament, păstrează aceste comportamente înrădăcinate de-a lungul evoluției lor ca vânători solitari.