Delia Botea, fondatoarea organizației Care for Dogs România, este una dintre cele mai puternice voci pentru drepturile animalelor din România. În ultimii 10 ani, a salvat peste 6.000 de animale, a construit un adăpost care se întinde pe o suprafață de 15.000 de mp, a înființat o clinică veterinară, are azi o echipă de 37 de oameni și a dus educația despre protecția animalelor în școlile din județ.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Delia Botea a salvat mii de animale
Astăzi, are în grijă de peste 800 de câini și 200 de pisici, iar ambulanța lor mobilă străbate satele pentru a steriliza, vaccina și microcipa animalele abandonate. Adăpostul Care for Dogs este în Prejmer, dar asociația lucrează cu aproape jumătate dintre UAT-urile din județul Brașov.
Acum, Delia luptă pentru animale, dar și pentru sănătatea sa – a fost diagnosticată cu un cancer mamar. „Am planuri multe, o să trăiesc 100 de ani, mai am multe vieți de salvat”, zice fondatoarea Care for Dogs cu optimism și multă energie.
Pets&Cats a stat de vorbă cu Delia Botea despre începuturi, eșecuri, planuri, dureri și visuri.
Reporter: Începuturile nu se uită niciodată. Când a apărut ideea?
Delia Botea: Totul a început cu Nino. În 2015, am cumpărat un labrador, ca toată lumea, online, pentru că eram neinformată, tot ca toată lumea. L-am numit Nino, de la sunetul ambulanței sau, dacă vreți, versiunea spaniolă pentru copil, „Niño”. Avea un defect genetic – Dumnezeu știe ce împerecheri erau acolo – și, la un an și jumătate, a murit. A făcut infarct. A fost jale, dar totodată a fost și momentul care m-a schimbat. În cinstea lui, am început voluntariatul în mai multe adăposturi și mi-am dat seama că vreau și eu să fac la fel: să fac un adăpost, dar în care să ofer condiții mai bune pentru câinii hoinari.
Reporter: Care au fost primele încercări?
Delia Botea: Am închiriat o hală, am amenajat 12 țarcuri și, în scurt timp, le-am umplut cu 70 de câini. Am început să strâng donații. Atunci a apărut și cățelușa Victoria, o bătrânică abandonată într-o cutie. În memoria ei și a lui Nino am vrut să fiu un exemplu: să salvez, să fac un adăpost adevărat, dar mai ales să sterilizez. În 2017, proprietarul halei mi-a cerut să mă mut – omul se hotărâse să vândă hala. Așa că am făcut un împrumut la o bancă, pe persoană fizică, de 20.000 de euro. Cu 14.000 am cumpărat terenul, cu restul am amenajat locul și am mutat cei 70 de câini. Eram ziua la muncă, seara la adăpost. Lucram în vânzări, câștigam bine, dar totul mergea către câini. Când am fost disponibilizată, am primit 10 salarii compensatorii – suma a fost una bună și m-a ajutat mult. Am folosit toți banii pentru a continua construcția adăpostului.
Reporter: Ce ai reușit să construiești în toți acești ani?
Delia Botea: Un adăpost de care sunt mândră. Acum avem un adăpost care se întinde pe o suprafață de 15.000 de mp, cu 156 de țarcuri, spații pentru pisici, o clinică veterinară, un spațiu de geriatrie cu 30 de locuri, facilități pentru câini paraplegici, orbi sau bătrâni.
Reporter: La asemenea adăpost ai nevoie de o echipă foarte mare.
Delia Botea: Nu știu cât de mare, dar noi suntem acum 37 de oameni: 2 fete la birou, 6 oameni în echipa medicală – un medic veterinar și 5 tehnicieni –, eu și colegul State în organizare și marketing, la care se adaugă 27 de îngrijitori.
Reporter: Care sunt principiile voastre de funcționare?
Delia Botea: Salvăm animale. Avem grijă de ele și spunem întotdeauna adevărul – nu mințim despre un câine că e blând cu alți câini, dacă el are o problemă, sau cu copiii, sau cu pisicile. Nu. Spunem adevărul despre el întotdeauna. Și sterilizăm tot ce mișcă în patru picioare.
Reporter: Cum decurge un proces de adopție la Care for Dogs?
Delia Botea: Este foarte riguros. Câinele este deparazitat, vaccinat, evaluat comportamental. Facem inclusiv teste cu copii – copilul meu de 7 ani participă la aceste testări. Vrem să știm dacă acel câine poate fi integrat într-o familie. Iar adopția presupune mai multe etape: completarea unui formular prin care să te cunoaștem mai bine, apoi noi alegem 5 câini care credem că ți s-ar potrivi, alegi unul, faci cel puțin 2-3 vizite la adăpost de socializare și abia apoi integrarea animalului în noua casă.
Reporter: Adoptă puțin oamenii în România?
Delia Botea: Da, din păcate, adoptă puțin. E o problemă de cerere și ofertă: oferta e uriașă, avem prea mulți câini pe stradă, iar cererea e foarte mică. Românul încă preferă să cumpere câini, hrănind astfel afacerile samsarilor. Mulți nu știu – sau aleg să nu știe – ce se întâmplă în spatele acestor „afaceri”: cum sunt forțate cățelele să fete continuu, în ce condiții îngrozitoare sunt ținute… Anul trecut, noi am reușit să dăm spre adopție 1.000 de câini, dar majoritatea au plecat în Germania și Marea Britanie. În România, adopțiile rămân încă un pas greu de făcut.
Reporter: Cum arată o zi la Care for Dogs?
Delia Botea: Fiecare câine are măcar 5 minute de interacțiune individuală cu un om. Avem oameni care le dau de mâncare, se joacă cu ei, îi scot la plimbare și alți oameni la curățenie. Credem în socializare, este esențială pentru adopție. Iar când îi dăm, îi dăm doar dacă știm că în noua familie le va fi mai bine.
Reporter: Educație și prevenție – cum lucrați cu comunitatea?
Delia Botea: Facem educație în școli. Avem programe pentru clasele 0-4 și 5-8. Noi mergem la ei la clasă, apoi elevii vin la adăpost, fac voluntariat, plimbă cățeii. Probabil și datorită acestei munci avem succes. În plus, avem o ambulanță mobilă cu care mergem din poartă în poartă și sterilizăm. Într-o singură săptămână am sterilizat 41 de animale cu ambulanța.
Reporter: Bun, apropo de sterilizare, care sunt rezultatele campaniilor?
Delia Botea: Din 2018, anul în care am născut și am organizat prima campanie masivă, am sterilizat peste 40.000 de animale. Anul trecut, doar într-un an, 20.000. În comunele în care am lucrat masiv, nu mai găsim mame cu pui. În următorii 10 ani, vrem să terminăm treaba în cele 20 de localități – adică jumătate din județul Brașov.
Reporter: Cum faci față presiunii?
Delia Botea: Mă străduiesc, dar nu sunt cel mai bun exemplu. Mă încarc emoțional din momentele în care un câine pleacă acasă – curat, parfumat, liniștit, e cu burtica plină și stă cu „roțile” în sus pe o canapea. Atunci simt că munca noastră are sens. Când iau un animal amărât din șanț, știu că trebuie să știu ce fac. De aceea m-am pregătit și ca asistent veterinar. Totuși, toată această încărcătură vine cu un preț. Am fost diagnosticată cu un cancer mamar. Sunt convinsă că l-am făcut de la stres, din toate durerile adunate, în special din partea stângă – locul emoțiilor, al „copiilor”. Iar câinii sunt copiii mei. Cei care au murit pentru că am ajuns prea târziu… sunt cu mine în fiecare zi. Fac față, dar nu fără costuri. Plătesc prețul unei vieți dedicate salvării, dar sunt într-un proces de transformare și știu că trebuie, în sfârșit, să trasez o limită pentru mine. Și mai știu că am planuri multe, până la 100 de ani. Sunt Taur și nu mă opresc niciodată.