sursa foto: Adapostul Speranta
În adăpostul public de la Târgu Jiu, Mișu a trăit o mare suferință, pe care nimeni nu pare să o poată alina. Povestea lui a fost publicată de Adăpostul Speranța pe internet și încearcă să atragă atenția asupra stării sale dramatice. Ceva grav i s-a întâmplat, dar rămâne un mister, iar schimbarea brutală în comportamentul patrupedului vorbește de la sine.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Povestea lui Mișu din adăpostul public de la Târgu Jiu
Mișu nu mai este câinele vesel sau timid care spera într-o viață mai bună. În prezent, el se retrage în cel mai îndepărtat colț al padocului, stă cu fața la perete ore în șir, cu capul apăsat în zid, într-o poziție care amintește de struții care își ascund capul pentru a nu vedea realitatea. Această imagine tristă este un semn clar al depresiei profunde în care se află patrupedul.
Și-a pierdut încrederea în oameni
Deși nu există dovezi că animalele de companie pot avea intenții sinucigașe ca oamenii, Mișu pare, metaforic, să-și dorească să dispară, să se rupă complet de lumea care l-a abandonat. Această stare dramatică, în care nu se mai mișcă și nu se mai apropie de oameni, transmite un mesaj dureros despre suferința lui interioară.
Nu este încă pregătit pentru adopție
Starea lui Mișu este atât de gravă încât nu e pregătit încă să fie adoptat sau să meargă acasă la cineva. Câinele nu poate nici măcar să se apropie de oamenii din jurul său și se mișcă cu mare greutate, fiind blocat într-un fel de paralizie emoțională. Această atitudine îi afectează și starea fizică, iar riscul ca el să nu își revină complet este o îngrijorare majoră pentru cei care îl îngrijesc.
Acest câine abătut are nevoie, mai mult ca oricând, de sprijin constant și de o echipă de oameni dedicați care să fie alături de el. Pentru că, dincolo de orice, iubirea și atenția îl mai pot salva, care să-i reamintească că există o viață mai bună dincolo de zidurile adăpostului.
Prietenia, cel mai prețios cadou pentru Mișu
Adăpostul Speranța face un apel către iubitorii de animale pentru a-i oferi lui Mișu un sprijin care să-i redea încrederea în oameni. Nu este neapărat vorba de o adopție imediată, ci mai degrabă de una la distanță sau o relație de prietenie, în care cineva să-l viziteze periodic, să-i ofere afecțiune și să-l ajute să se recupereze emoțional.
Să fii iubit este cel mai important lucru pentru orice ființă, iar pentru Mișu, acest sentiment este vital. Atunci când un suflet începe să simtă că aparține cuiva, că există cineva care îl respectă, poate să-și întoarcă fața de la zidurile singurătății către o lume plină de speranță.
Cum poți ajuta cazul lui Mișu și al celorlalți câini
Pe lângă sprijinul direct pentru Mișu, sunt și alți câini din adăpostul public de la Târgu Jiu care au nevoie urgentă de ajutor, îngrijire și o șansă la o viață mai bună. Adăpostul Speranța a lansat un apel public pentru susținerea acestor animale fie prin donații, voluntariat, adopții temporare sau distribuirea mesajului, pentru ca oamenii inimoși să intervină. Orice gest, oricât de mic, poate face diferența pentru aceste suflete abandonate. Mai multe detalii AICI.
Jucării ii da cineva ? Este lăsat din când în când să umble liber ? Mâncare bună i se da ?
Dacă ar fi lăsat un pic liber cred ca si-ar reveni! Doamne, cât de răi suntem!
Reacția acestui biet suflet evidențiază faptul că a fost bătut crunt și forțat să nu se miște întrucât primea iarăși alte bâte pe spinare. Cu siguranță este traumatizat și speriat de a nu fi omorât dacă se mișcă de lângă perete. Este o situație foarte gravă de abuz. Îmi pare extrem de rău că sunt foarte departe de Târgu Jiu, dar poate cineva răbdător și cu sufletul imaculat va reuși să îi arate că merită din plin fiecare vorbă caldă, o mângâiere și o îmbrățișare. Va dura mult să se vindece emoțional, dar nu este imposibil. Bestiile care l-au terorizat in așa hal ar trebui să facă pușcărie, măcar vreo 5 ani, ca să primească câteva runde de bătăi la sânge astfel încât să vadă cum este când primesc bătaie de la alții mai puternici. Păcat de acel suflet nevinovat!
Asa e, legile de Protecția animalelor să se înăsprească mult! Eu am adoptat mai multe animăluțe abandonate pe Vale de niște nemernici veniți din Arad. Iar aici, în sătuc, cine sa adopte?Populatia e imbatranita si saraca, și totusi fiecare casă are macat un caine. Dar cum sa părăsești bietele animalute după ce ai împărțit casa cu ele. Ce suflet hain să ai? Ele nu te.ar abandona niciodată, indiferent de împrejurare. Și atunci cine e “animal”?! M.ie sila de astfel de indivizi, că oameni nu.i putem numi!!!
Buna ziua,sunt din jud Prahova(departe de Mișu…) . Am 4 caini in curte si 9 pisici in casa . Uneori mai multa atentie merita animalele comparativ cu oamenii…. .Mentionez ca nu am studii în psihoterapie ,nu contest profesionalismul , dar fac apel la bunatatea ingrijitorilor din adapost sa acorde mai multa atenție acelui cățel traumatizat psihic…pana când o sa își găsească o familie răbdătoare și cu suflet bun.