Colaj Pets&Cats
În fiecare locuință se găsește câte o poveste. Unele sunt scrise, altele ignorate sau abandonate, asemenea sufletelor necuvântătoare. Am fost voluntar la începutul lunii noiembrie, la acțiunea organizată de Direcția Protecția Animalelor Ilfov, alături de Humane Society International (HSI), pentru recensământul câinilor și pisicilor. Am reușit să strângem date din 14 localități ilfovene. Am făcut parte din echipa Tiger, care avea ca obiectiv să ajungă în două localități din Ilfov: Snagov și Nuci.
Acțiunea a fost coordonată de dr. Amit Chaudari și verificată de HSI. Rezultatele au indicat că 65% din gospodăriile din Ilfov dețin câini și 38% pisici, iar aproximativ 60% dintre câini sunt sterilizați.
„În județul Ilfov, este clar că oamenii își iubesc animalele de companie. În ciuda unor provocări, precum abandonarea câinilor în sate, locuitorii țin cu adevărat la animale, majoritatea luându-le în casele lor. Cu 65% din gospodării care dețin câini și 38% care dețin pisici, compasiunea pentru animale este profund înrădăcinată aici. În plus, aproximativ 60% dintre câini sunt deja sterilizați – o cifră care va crește cu sprijinul continuu al județului Ilfov”, a declarat Chaudari.
Am întâlnit oameni reticenți, duri cu animalele, dar și plăpânzi, iubitori de animale. Ce m-a impresionat cel mai tare a fost povestea Vioricăi Anghel, care locuiește în comuna Nuci și are în grijă 17 pisici și 4 câini. A fost economist timp de 23 de ani la Institutul Național de Proiectări pentru Telecomunicații S.A. din București. Ea s-a angajat în 1990 și povestește că a trăit cea mai frumoasă experiență alături de șefii și colegii din telecomunicații.
Am întâlnit-o la poartă, iar curtea ei era plină de suflete necuvântătoare. Suflete libere, bine îngrijite și ascultătoare. Mi-a răspuns la întrebări și ne-a felicitat pentru că putem face ceva pentru animăluțele nimănui. Am stat de vorbă și mi-a povestit încercările și greutățile vieții, dar fără să se plângă.
Redăm interviul pe care Viorică Anghel l-a acordat pentru Pets&Cats:
Reporter: Cum vă amintiți perioada studenției?
Viorica Anghel: Frumoasă, poate ce-a mai interesantă activitate din viața mea. Am absolvit la Academia de Studii Economice din București, iar în ultimul an de facultate m-am angajat pe postul de economist la Institutul Național de Proiectări pentru Telecomunicații SA. Am avut cei mai buni șefi, domnul Dingher Alexandru și soția sa, m-au ajutat mult.
După câțiva ani de activitate în economie, am pierdut locuința din București, în urma retrocedării moștenitorului. După cinci ani de judecată, nu am câștigat nimic, atunci am pierdut-o, nu am așteptat să fiu evacuată, am plecat de bună voie. Șefii m-au ajutat să stau într-un garaj unde erau câinii lor, iar din dragostea pentru animale nu contează cine ești, tot ce contează este ca animalul să fie bine. Am locuit șapte ani într-o cameră la garajul instituției. O cameră pe care o împărțeam cu alte suflete, cu nouă câini, eram o familie.
Paranteză: Viorica are 58 de ani și locuiește împreună cu mama sa, care are 80 de ani și fratele mai mic care le ajută. Doamna Viorica a spus că, atunci când stă cu animăluțele uită de tot, ca o ajută la combaterea depresiei și parcă uită de boala autoimună pe care o are.
Viorica Anghel: Acum stau în casa părintească, iar fratele mai mic se ocupă de tot. În fiecare zi le iubesc mai mult, și mama simte la fel, vizavi de aceste animale. Cu ea am îngropat toate sufletele pe care le-am pierdut. În petrec mult timp în curte cu animăluțele, ies cu copii afară, și cu cei mari și cu cei mici, pisicuțele ies des la vânătoare pe câmp, așa prind șoricei. Pisica este animalul care te solicită mai puțin, în sensul în care un câine își face programul de ieșit, să-l plimbi, dar pisica face ce vrea ea.
Reporter: Toți cei 21 de membri ai familiei au nume?
Viorica Anghel: Da, sigur că au: Cici, Ica, Ada și Tite, sunt cei patru cățeluși. Sofia, Catena, Brichetă, Grivița, Dumitra, Mădălina, Luminița, Mica, Natalia, Doru, Edi, Baby, Pica, Minune, Patrick, Florica și Bella sunt copiii mei. Cinci dintre pisicuțe le-am salvat din cimitir. Erau înfometați, însetați și atât de speriați! I-am luat acasă, nu am putut să-i las acolo.
Reporter: Vă descurcați cu mâncarea pentru animale? Le-ați sterilizat?
Viorica Anghel: Sunt sterilizate, mai am câteva de sterilizat, dar sunt prea micuțe. Ne descurcăm, le cumpărăm și hrană umedă, uscată, baza, plus mâncare normală. Am avut cinci câini, recent a murit unul, am rămas cu trei fete și un băiat. 17 pisici. Bine, ar fi mai mulți pentru că mai vin și alții la geam la noi să mănânce. Pe pervaz țin castroanele cu mâncare, iar ele vin când vor să mănânce, chiar și cele fără stăpân. Dacă este să urăsc în viață ceva atunci este lanțul cu care sunt înfierați câinii. Câinii care sunt atât de inteligenți, iar când mă gândesc ce soartă au unii câini, este crunt.
Viorica a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, cu o formă mai rară a bolii. Tratamentul ei este unul de ameliorare. Animalele sunt totul pentru ea, reușind să-i ofere bucurie și să o ajute să lupte. Încă din adolescență a locuit și a iubit animalele și nu a cerut ajutorul nimănui.
Viorica Anghel: Am fost diagnosticată cu scleroză multiplă. Acum sunt bine, iar doar animăluțele mă ajută. Am avut grijă de câini în București, însă starea mea de sănătate s-a degradat, și ajunsesem să nu mai pot ieși atât de des, pentru că nu mai puteam să merg. Cu ele îmi petrec majoritatea timpului. Stăm cu toții în casă: unele pisici dorm ziua, iar altele noaptea. Las geamul între-deschis ca să nu am probleme; adică, draperia este mai groasă, iar geamul stă așa toată noaptea, pentru că nu mă pot ridica mereu. Ele vin și pleacă atunci când vor. Seara avem ora noastră de periat, de afecțiune. Îi îngrijesc, iar ei mă iubesc.
Reporter: Cum credeți că s-ar estompa abandonul animalelor?
Viorica Anghel: Luați-vă animalele doar dacă le iubiți. Am văzut șoferi care aruncau animalele la orice colț. Dacă nu-ți plac animalele, nu-ți mai lua, pentru că niciodată un câine ținut în lanț nu te poate apăra. Nu-ți lua un animal dacă nu ești în stare să-l îngrijești și să-l iubești. Un alt aspect: mergeți la sterilizat. Sunt atâtea campanii și oameni care depun mult efort, suflet și timp pentru a organiza campaniile de sterilizări gratuite. Nu te costă decât două drumuri: să-l lași și să-l iei după operație. Astfel, ai făcut un bine – nu vor mai exista pui înecați sau abandonați.
Neurochirurg: Animăluțele de companie îți îmbunătățesc starea generală
L-am întrebat de profesorul doctor Alexandru Vladimir Ciurea, cu o experiență vastă în domeniul neurochirurgiei, ce presupune această boală autoimună, scleroza multiplă, și dacă atașamentul față de animale poate fi considerat un medicament.
Reporter: Din punct de vedere neuronal, cum ajută animalele un om care are o astfel de boală autoimună?
Prof. Dr. Alexandru Vladimir Ciurea: Da, animăluțele de companie îți îmbunătățesc starea generală, starea creierului, dar nu este medicamentul, cum ar fi antibioticul la pneumonie. Răspunsul este ameliorarea. Nu se cunoaște din punct de vedere medical, ca empatia față de animăluțe să ducă la vindecarea bolii. În schimb, se cunoaște clar, că orice element benefic, o vorbă bună, un animal de companie, muzica îți îmbunătățesc starea generală, ori lupta care se dă la această boală, scleroza multiplă, este lupta creierului cu apariția acestor zone, care se numesc zone de demielinizare, adică dispariția substanței care apără celula nervoasă. Cade melina, ca și cum ar cade cetatea și rămâne cetatea fără ziduri. Nu există până în prezent, un medicament care să fie un panaceu, sunt medicamente protocol, internaționale și românești, care fac doar să întârzie, să liniștească procesul de demielinizare. Medicii fac mari eforturi și în Statele Unite ale Americii, Germania și Israel pentru asta.
Orice rază de speranță, pisicuță, cățeluș, îmbunătățește starea creierului, deci îmbunătățește și speranța că această boală nu se desfășoară în totalitate.
Sursa foto: Viorica Anghel
