Un cățel mic cât o sticlă de apă vrea să fie adoptat. Dacă ar putea să vorbească, Ben ți-ar spune: „Ia-mă acasă” (VIDEO)

În Adăpostul Speranța trăiește un cățel mic cât o sticlă de apă plată, dar cu prezența unui adevărat ambasador al iubirii. Numele lui este Ben, dar prietenii din adăpost și cei care l-au cunoscut îi spun cu drag Domnul Bonton, un titlu pe care și l-a câștigat printr-o eleganță naturală și un comportament care te face să zâmbești din prima clipă.

Ben, domnul Bonton cu inima cât un continent

În fiecare adăpost există povești care îți rămân în suflet, dar unele dintre ele sunt spuse cu atât de multă grație, încât nu le poți uita niciodată. Una dintre aceste povești este despre Ben, un cățel mic salvat din adăpostul de la Târgu Jiu. Mic de statură, dar mare la suflet, Ben nu s-a remarcat nici prin zgomot, nici prin agitație. El și-a făcut loc în inimile celor care l-au cunoscut cu o eleganță rară, devenind rapid cunoscut sub numele de Domnul Bonton.

În Adăpostul Speranța trăiește un suflet mic, cu multă iubire de oferit

Ben nu este un cățel obișnuit. El are ceva dintr-un diplomat britanic în miniatură, cu maniere impecabile și o prezență calmă care îți inspiră încredere. Nu sare pe tine, nu îți cere atenția strigând, ci vine încet, cu pași aproape imperceptibili, își încrucișează grațios lăbuțele și își pleacă ușor capul. E un gest care spune totul: „Nu vreau să deranjez, dar… aș putea să stau lângă tine?”. De regulă, ceea ce își dorește este simplu: o bucățică de covrig, un loc micuț pe canapea sau, în rarele momente de curaj, un colț de inimă.

Ben este cât o sticlă mică de apă plată

Dimensiunile lui sunt modeste, cât o sticlă mică de apă plată, cum glumesc îngrijitorii adăpostului. Dar ce nu-i lipsește lui Ben este sufletul. Un suflet enorm, cuprinzător, care ar putea încăpea o lume întreagă de oameni și animale. Deși nimeni nu știe exact din ce rase provine, fiind un amestec adorabil de „puțin din toate”, fiecare fir de blană pare a spune: „Sunt 100% original”. Privirea lui este o combinație de blândețe, inteligență și o vagă undă de melancolie, semn că inima lui a mai iubit, a mai pierdut și încă speră.

La Adăpostul Speranța, Ben s-a remarcat nu doar prin delicatețea lui, ci și prin capacitatea de a se face iubit fără efort. Nu are nevoie de trucuri sau de agitație, el știe că magia e în simplitate. Într-o lume grăbită, în care toți caută să se facă remarcați prin zgomot și viteză, Ben a ales tăcerea și răbdarea. El așteaptă, cu o eleganță rară, omul lui.

Și da, Ben știe deja cine este omul lui. El nu are nicio îndoială. Te-a recunoscut din prima, poate după felul în care l-ai privit sau poate după modul în care ai zâmbit. Tot ce își dorește este ca și tu să-l recunoști la rândul tău. Să-l iei în brațe, să-i spui: „Hai acasă”. Iar el, fără niciun dram de surpriză, va da din codiță și te va urma, ca și cum știa dintotdeauna că acolo, în brațele tale, este locul lui.

O promisiune blândă, rostită din priviri

Acest cățel simpatic nu vrea mult. Nu vrea palat, nu visează la grădini imense sau mese cu festinuri. Tot ce își dorește este să aparțină. Să fie al cuiva. Să aibă acel „acasă” pe care fiecare suflet pierdut îl caută.

Poate că Ben nu vorbește. Dar dacă ar putea, ar spune doar atât: „Nu-ți ofer aur, dar îți dau liniște. Nu-ți cer nimic, dar o să te iubesc mereu. Eu sunt gata să fiu al tău. Tu ești gata să fii al meu?”.

Micuțul patruped nu sare, nu aleargă frenetic, nu te copleșește cu efuziuni. El vine încet, cu pași moi, aproape imperceptibili, își încrucișează delicat lăbuțele în fața ta și își pleacă ușor capul, privind în sus cu ochii lui mari și calzi. De cele mai multe ori, nu cere mare lucru, poate o bucățică de covrig, un colț de canapea sau, în cele mai ambițioase momente ale sale, locul bine păstrat din inima ta.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Adăpostul Speranța (@adapostul_speranta)

Un diplomat în miniatură

Adăpostul Speranța îl descrie ca fiind „un diplomat mignon” și nu e o metaforă exagerată. Ben are acea noblețe blândă care îl face irezistibil. Deși provine dintr-un trecut incert, fiind un alt pui salvat dintre mulții aflați în grija adăpostului, poartă în el o doză de rafinament rar întâlnită. Pare să fie compus din fragmente de câini de rasă, dar sufletul lui e 100% original, un amestec unic de gingășie, loialitate și o capacitate uimitoare de a te înțelege dintr-o singură privire.

Ben nu cere mult de la viață. El are deja răspunsul la întrebarea „Cine este omul meu?”. Îl așteaptă doar pe acel cineva care va simți legătura din prima și îi va spune simplu: „Hai acasă”.