Tot ce trebuie să știi despre câinele lup cehoslovac. Asaf Avidan, atacat de propriul câine din această rasă: Eram sigur că voi muri încet și în chinuri. Nu mi-a greșit el. Eu sunt cel care a greșit. A fost vina mea (VIDEO&FOTO)

Câinele lup cehoslovac este o rasă de câini de serviciu, care a avut ca scop inițial patrularea frontierelor în Cehoslovacia în anii 1950. Câinele lup cehoslovac are forma corpului, mișcarea, textura blănii și chiar culoarea unui lup autentic. Sunt câini foarte buni de căutare, salvare și urmărire, scrie The Spruce Pets.

Se spune despre câinele lup cehoslovac că este foarte loial familiei și cercului apropiat de oameni, însă fără exercițiul socializării poate deveni foarte agresiv.

Cum ai grijă de un câine lup cehoslovac

Câinii lupi cehoslovaci au o blană rezistentă la intemperii și rar au nevoie de baie. În plus, au un miros corporal redus.

Năpârlesc de două ori pe an, iar în aceste perioade este necesar periajul zilnic, scrie Asociația Chinologică Americană.

Când trece la blana de iarnă, veți observa că firul de păr este mai gros și mai lung decât firul de păr de vară – în această perioadă, câinele are nevoie de mai multă îngrijire și atenție asupra blănii lui.

Unghiile lor sunt groase și cresc rapid, tocmai de aceea este necesar să le tai în mod regulat pentru a evita creșterea excesivă sau chiar exfolierea unghiilor.

De asemenea, regulat au nevoie de verificări ale urechilor pentru a evita acumularea de ceară sau alte resturi care pot duce la o infecție.

Dinții unui câine lup cehoslovac au nevoie de periaj regulat.

Activitatea fizică și mentală a unui câine lup cehoslovac

Un câine din această rasă are foarte multă energie, mai ales atunci când este micuț. Are nevoie de plimbare zilnică și de spațiu în care poate să alerge în voie.

Activitățile precum drumețiile, înotul sau aportulsunt iubite de acești câini. Mai mult, au nevoie de stimulare mentală și sunt cei mai fericiți atunci când au o ocupație semnificativă căreia să se poată dedica.

Relația unui câine lup cehoslovac cu animalele de talie mică

Față de animalele mai mici, acești câini pot dezvolta instinctul de vânătoare și consideră că animalele mici din jurul lor sunt de fapt prada pe care trebuie să o prindă.

Atunci când se află pe lângă animale de talie mică, este bine ca un câine lup cehoslovac să fie ținut în lesă.

Personalitatea unui câine lup cehoslovac

Au personalitate dominantă și sunt independenți, iar atunci când vine vorba de dresaj necesită un alt tip de abordare.

Sunt încrezători, plini de viață și rezilienți. Sunt inteligenți și foarte curioși – socializarea încă de la vârste fragede și dresajul sunt elemente importante dacă vrei să te bucuri de un câine lup cehoslovac fericit.

Nu iubesc sarcinile repetitive întrucât sunt câini care se plictisesc foarte ușor.

Dacă ești la primul tău câine, nu alege unul din rasa aceasta: un câine lup cehoslovac are nevoie de un conducător de haită de fapt, are nevoie de un om care să se ridice la nivelul de dominație pe care îl deține un astfel de câine.

Asaf Avidan: „Era furios că i-am alungat prada. M-a mușcat. Însă, mușcătura a fost un soi de avertisment”

Cântărețul Asaf Avidan a deținut un câine lup cehoslovac în urmă cu peste cinci ani. Într-un interviu la acea vreme, Asaf Avidan povestește cum a fost atacat brutal de câinele său în propria casă în contextul unui conflict între patruped și pisică.

Asaf Avidan recunoaște că totul s-a întâmplat pentru că s-a grăbit să treacă peste îndrumările oferite de dresorul câinelui și a accelerat relația dintre câine și pisică, deși i s-a spus că mai este nevoie de timp.

Câinele lup cehoslovac – Aeolus – a privit pisica drept pradă, iar în momentul în care cântărețul a sărit să-și apere pisica, acesta a fost atacat și mușcat de câine.

Asaf Avidan: „Când Aeolus a ajuns în casă am avut o lungă discuție cu dresorii despre cum să le facem cunoștință. Am făcut o greșeală și am considerat că după două săptămâni sunt pregătiți să se cunoască, însă nu au fost pregătiți de fapt. Aeolus a intrat în camera în care se afla pisica mea, Athena a sărit pe rafturile bibliotecii și s-a ascuns după cărți.

Eu încercam să fac ce mi-a spus dresorul că ar trebui să fac în această situație: să nu sar să salvez pisica ca să creez un mediu stresant pentru amândoi și, de asemenea, să nu mă pun în pericol, ci să mă îndepărtez și să fac zgomote destul de mari ca să atrag atenția câinelui. Dar nu a mers. Era foarte interesat de pisică.

Athena i-a zgâriat nasul și Aeolus a început să sângereze. Apoi, a devenit agresiv și a distrus biblioteca în încercarea de a găsi pisica. Apoi, s-a îndreptat către pisică și deschisese deja botul ca s-o muște de cap. Așa că am intrat repede în cameră și i-am dat una peste fund. Pisica a fugit, iar câinele a rămas în cameră cu mine.

Era furios că i-am alungat prada. M-a mușcat – eram în decembrie și aveam o geacă groasă pe mine – însă mușcătura a fost un soi de avertisment. Apoi a ieșit din cameră. M-am speriat, mi-am scos jacheta, era prima oară când mă ataca”.

Asaf Avidan: „A început să vină către mine, foarte ciudat, cu mersul acela sacadat al unui lup și fără să latre sau fără să urle, s-a năpustit asupra brațului meu și a început să muște din brațul meu” / „Tremuram. Nu-mi imaginam că mâna mea va mai fi vreodată funcțională”

„Am văzut cu coada ochiului că în timp ce îmi verificam mâna îngrijorat, câinele se uita la mine din cealaltă cameră. Am reușit să văd cum și-a dat seama, din privirea lui, că nu mă mai considera stăpânul tip conducător de haită, își dădea seama că sunt speriat și poate prelua rolul de mascul Alpha în casă.

Așa că a început să vină către mine, foarte ciudat, cu mersul acela sacadat al unui lup și fără să latre sau fără să urle, s-a năpustit asupra brațului meu și a început să muște din brațul meu. Mă luptam efectiv cu el în această cameră. Am reușit să deschid ușa și să-l arunc afară.

Mi-am amintit apoi, din perioada serviciului meu militar, că trebuie să închid rana pe care tocmai mi-o făcuse, ca să opresc sângerarea. Așa că am alergat în bucătărie ca să iau un prosop. Tremuram. Nu-mi imaginam că mâna mea va mai fi vreodată funcțională.

Și când mergeam spre bucătărie am auzit cum se deschide ușa – ușa de la bucătărie nu este una care se glisează, ca aici, este o ușă cu mâner – și a intrat din nou în casă. În timp ce încercam să-mi bandajez mâna mi-a sărit în spate, am încercat să-l dau jos de pe mine și mi-a prins degetul, iar apoi l-am lovit cu spatele de perete, pentru că pur și simplu mă luptam pentru viața mea în acele momente”, a mai povestit Asaf Avidan în interviu.

Asaf Avidan: „Nu mi-a greșit el… Eu sunt cel care a greșit. A fost vina mea”

Asaf Avidan: „În timp ce-l împingeam în perete, pentru că încercam să-i îndepărtez botul de fața mea – am aflat după ce l-am luat că lupii nu zgârie, ei atacă doar încercând să muște – am reușit să fac o prostie: i-am ridicat botul deasupra feței mele. Iar atunci s-a năpustit asupra feței mele, eu am întors capul, iar el a reușit să mă muște de ureche.

În tot acest timp eu doar țipam. Prietena mea încerca să mă ajute, însă câinelui nu-i mai păsa de nimic din ce era în jurul lui, de pisică, de prietena mea. Tot ce își dorea era să mă atace pe mine. Îmi aminteam cum urlam <<Mă omoară!”. Eram sigur că voi muri încet și în chinuri și cu inima frântă, pentru că acest câine pe care am încercat să-l adopt și să-l iubesc… a fost cumva determinat de mine să-și dea frâu liber instinctului animal.

Nu mi-a greșit el… Eu sunt cel care a greșit. A fost vina mea. Nu avea o personalitate rea deloc, era chiar un câine minunat. În cele două săptămâni în care am conviețuit a fost un câine foarte iubitor, respectuos, atent și afectuos. Însă, undeva la 30% din gena lui era de lup… era un câine lup cehoslovac. Există un motiv pentru care sunt mult mai sălbatici și agresivi decât alți câini”.