sursa foto: Pexels
Agresivitatea pisicilor reprezintă una dintre cele mai dificile și frecvente probleme cu care se confruntă stăpânii de animale. Aceasta poate lua forme diverse: mușcături, zgârieturi, amenințări verbale sau chiar atacuri fizice. În cele ce urmează, medicul veterinar Mariana Puiu detaliază cauzele, oferă strategii de prevenție și semnalează momentul în care grija veterinară devine imperativă.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Ce înțelegem prin „agresivitate” în comportamentul pisicilor
„Agresivitatea nu este mereu agresiune în sensul real al cuvântului. Uneori pisica încearcă să comunice frică, durere sau frustrare. O interpretare corectă a limbajului corporal al pisicii este primul pas în abordarea comportamentului problematic”, ne spune dr. Mariana Puiu.
Tipuri principale de agresivitate
Defensivă (frică)
Pisica reacționează violent când se simte amenințată:
Semne: tors, coadă arcuită, urechi prinse pe spate, pupile dilatate.
Exemplu: pisica te mușcă dacă încerci să o ridici brusc.
„Nu este un răspuns agresiv din punct de vedere moral, ci un mecanism de autoapărare. Trebuie să știi să faci diferența între o pisică agresivă și una speriată”, susține specialista.
Redirecționată
Pisica își variază atitudinea după ce a fost supusă unui stimul stresant, dar nu îl poate ataca, așa că furia este redirecționată către cineva apropiat: „Să zicem că pisica vede un câine afară, începe să toarcă, dar nu poate reacționa direct. Dacă în acel moment atingi pisica, te poate mușca. Nu e deloc un comportament răzbunător, ci o descărcare emoțională”.
Teritorială
Pisica își apără teritoriul (grădină, casă) prin comportament agresiv față de intruși: „Este felul ei de-a spune că e spațiul său și ea decide cine intră”.
Sexuală
Este o problemă des întâlnită la pisicile necastrate: marchează zona prin urină și devin agresive: „Castrarea reduce semnificativ astfel de manifestări”, subliniază medicul veterinar.
Medicală
Durerea determină pisica să reacționeze violent. O felină de obicei blândă poate mușca dacă o atingi acolo unde o doare.
Dr. Mariana Puiu: „Am avut cazuri în care pisicile erau agresive din cauza artritei. O evaluare medicală periodică este necesară”.
Ce declanșează agresivitatea la pisici
Factori interni
Boală sau durere netratată, precum otită, artrită sau probleme dentare.
Dezechilibre hormonale, mai ales la pisicile necastrate.
Stres cronic: schimbarea casei, apariția unui copil, lucrări de renovare.
Factori externi
Lipsa rutinei: schimbări ale orelor de masă, joacă, somn.
Prezența altor animale: pisici sau câini noi, de exemplu.
Mediu agitat: zgomote puternice, de animale.
Interacțiuni neadecvate: o iei în brațe împotriva voinței ei, mângâieri nedorite.
Cum previi astfel de cazuri
Consult medical și evaluare comportamentală
Primul pas este vizita la veterinar, inclusiv pentru analize: „Orice pisică agresivă trebuie verificată medical: dureri ascunse, dermatite, probleme dentare”, recomandă experta.
Modificări de mediu
Spații multiple de odihnă, altele decât litiere și boluri.
Confort fizic: zone înalte precum un copac pentru pisici, paturi moi.
Tehnici de desensibilizare
Obișnuiește pisica cu stimuli (ex: schimbări de mobilier, zgomote).
Asocieri cu gustări, spații sigure și recompense pentru toleranță.
Suport comportamental
Produse cu feromoni, suplimente antistres, toate la recomandarea veterinarului.
Medicație cu sedative ușoare pentru situații extreme (călători, adopții noi, vizite stomatologice).
Când să consulți medicul veterinar
„Dacă agresivitatea apare la schimbări normale, cum ar fi un zgomot neașteptat, o ușă deschisă, interacțiune amicală, este semn că trebuie să acționezi. Durerea, anxietatea și frica sunt frecvente”, declară dr. Puiu.
Intervenția medicală devine urgentă când pisica:
- mușcă repetat, chiar și usor, dar constant;
- se teme de stăpân, se ascunde sau fuge;
- prezintă semne de durere ascunsă (letargie, schimbări de apetit);
- are un comportament diferit și schimbător.
Dr. Mariana Puiu spune că, „uneori, agresivitatea apare peste noapte și aici e treaba veterinarului să excludă orice motiv organic înainte de a califica comportamentul ca fiind problematic”.
Strategii pe termen lung
Adoptă un plan personalizat
Evaluare comportamentală după diagnostic medical.
Plan pas cu pas: evită reacțiile bruște.
Monitorizare constantă
Jurnal de comportament (timp, context, reacție, consecințe).
Adaptări la diferite etape din viața pisicii (adolescență, vârstă adultă, senescență).
Reevaluare periodică
Vizite medicale periodice și intervenții comportamentale.
Ajustări în funcție de schimbările în mediul pisicii (renovări, casă nou, apariția altor animale etc.).
Agresivitatea pisicilor este un semnal important, nu o simplă manifestare de „răutate”. Identificarea corectă a tipului de agresiune, eliminarea cauzelor medicale, implementarea unor strategii de prevenție și colaborarea cu un medic veterinar pot transforma complet relația dintre tine și pisica ta.
