sursa foto: The Guardian
Pentru un cuplu din Miami, pierderea câinelui său a fost o durere greu de suportat. Lucas, un boston terrier inteligent, afectuos și încăpățânat, fusese sufletul familiei. Legătura lor era specială, întărită de experiențe trăite împreună în peste 30 de țări și momente de neuitat.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Când iubirea pentru animale nu cunoaște limite
Atât de puternică era relația dintre câine și stăpâni încât, atunci când femeia a fost internată cu hepatită în spital, asistentele au făcut o excepție și l-au lăsat pe Lucas lângă ea. Patrupedul simțea emoțiile, alinând durerea și fricile stăpânei sale, scrie The Guardian.
Totul s-a schimbat brusc când Lucas a fost diagnosticat cu limfom, la doar o săptămână după ce împlinise șapte ani. Disperată, stăpâna lui a căutat soluții: transplant de măduvă osoasă, tratamente experimentale, dar timpul nu mai avea răbdare.
La doar 27 de zile de la diagnostic, câinele a murit. În acel haos emoțional, ideea clonării a apărut ca o ultimă speranță și ca o modalitate de a păstra vie memoria animalului iubit.
Și-a clonat câinele decedat
Costul uriaș al procedurii (50.000 de dolari) nu a contat: „Chiar dacă ar fi costat un milion, aș fi găsit banii”, a mărturisit femeia. Clonarea era colacul său de salvare în lupta cu suferința. Procedura a început rapid: mostre de țesut prelevate și embrioni implantați într-o mamă surogat. De obicei, procedura durează multe săptămâni, însă, de această dată, în doar 10 zile, clinica obținuse de aproape trei ori mai multe celule.
Totuși, decizia nu a fost lipsită de controverse. Rudele și prietenii apropiati au acuzat-o că „se joacă de-a Dumnezeu”. Soțul ei, inițial susținător, a început să aibă îndoieli odată ce costurile și riscurile au devenit evidente. „O fac oricum”, i-a răspuns ea.
Pe lângă critici, femeia avea și o luptă interioară. Pierderea lui Lucas o împinsese în depresie, incapabilă să se ridice din pat. Totuși, speranța că o parte din el ar putea renaște i-a dat forța să-și ducă planul la bun sfârșit.
La cinci luni după moartea lui Lucas, clinica i-a dat vestea: cățeaua surogat fătase doi pui, nu unul! Când i-a văzut prima dată, femeia a simțit imediat prezența câinelui pierdut, iar asemănarea era uluitoare: nu doar în aspect, ci și în gesturi, expresii și trăsături de caracter.
I-a botezat Lucas Prince și Lucas Gabriel, iar în apartamentul său din Miami, cățeii preferă locurile câinelui decedat și arată aceeași combinație de loialitate, energie și încăpățânare. Pentru stăpână este ca și cum destinul i-a mai dat o șansă la fericire.
