Doamna și vagabonzii: Simona Măntescu, îngerul celor 1.500 de câini din adăpostul de la Tomești / Interviu exclusiv: ”Câinii au dreptul la o viață demnă, iar noi suntem cei responsabili de demnitatea lor”

Adăpostul de la Tomești, gestionat de Primăria Iași, e unul dintre cele mai mari din țară, dacă nu chiar cel mai mare. Aproape 1.500 de câini își duc zilele în padocurile împrejmuite cu garduri, așteaptă o mângâiere, o vorbă bună și o masă. Dar când Simona Măntescu ajunge la ei, dau toți fericiți din coadă. Nu pentru că le-ar aduce doamna ceva, ci pentru că le spune o vorbă bună, le pune mâna pe cap și ei simt că ea va sări în ajutorul lor de fiecare dată când va fi nevoie. E una dintre cele mai cunoscute activiste pentru drepturile animalelor din Iași, pentru că munca ei n-a început de 2, 3 sau 4 ani, ci o face de aproape când lumea și pământul.

A avut inima frântă de mai multe ori, după cățelușa ei Blue și apoi după fiecare cățel plecat de pe pământ. A văzut la viața ei de toate: căței abandonați după ani întregi de loialitate, oameni care iau un animal doar din dorința de a-l avea, dar nu și din responsabilitate, a văzut diferențele dintre câinii noștri și câinii Occidentului și se lovește de prejudecăți, încercând să convingă oamenii să vadă dincolo de imagine — să nu mai conteze doar aspectul fizic, rasa, ci sufletul și nevoile lor.

Interviu exclusiv Pets&Cats cu Simona Măntescu, îngerul celor 1.500 de câini din adăpostul de la Tomești

Pets&Cats: Cum a început relația dumneavoastră cu animalele, având în vedere că în copilărie știu că vă era teamă de câini?

Simona Măntescu: Nu pot să spun că am avut animăluțe când eram mică, dimpotrivă, îmi era frică de câini. Totuși, îmi doream un cățel. L-am primit târziu, dar atunci s-a schimbat totul. Iar într-o zi a apărut în viața mea Blue, un Husky care efectiv mi-a schimbat viața și viziunea despre tot ce înseamnă animale. Acum nu îmi e frică de niciun câine, ba chiar îmi plac câinii mari, mai puțin norocoși. Lumea dorește câini albi, flocoși, bichoni, dar cei mari sunt niște câini foarte buni. Pot crește și în apartamente, iar la cei mari uneori abia dacă îți dai seama că știu să latre.

Pets&Cats: Ne-ați povestit despre Blue, cățelul care v-a schimbat viața. Cum a fost conviețuirea cu ea și ce ați învățat din anii petrecuți împreună?

Simona Măntescu: Blue a trăit 14 ani și a fost cumpărată. A fost cel mai frumos câine din lume. Multă lume se oprea pe stradă să o mângâie. Am fost fericită cu ea până la 13 ani și 10 luni, când s-a stins. Durerea pierderii a fost imensă, dar amintirea ei e ca o moștenire pentru mine, pentru că tot ceea ce fac azi i se datorează și ei.

Pets&Cats: Ați menționat că Blue a suferit de epilepsie și că ați reușit să o îngrijiți timp de nouă ani. Ce sfaturi aveți pentru oamenii care se confruntă cu probleme medicale la animalele lor?

Simona Măntescu: De pe la 5 ani, Blue a început să sufere de epilepsie, o boală greu de controlat. Dar am reușit să o țin bine, cu tratament la secundă, timp de nouă ani. Am fost cu cronometrul în mână tot timpul, ca nu cumva să ratez să îi dau medicamentele. Am făcut tot ce am putut pentru ea. Nu am dus-o niciodată la adăpost, i-am gestionat fricile, zgomotele și tot ce era nevoie ca să îi fie bine. Oamenilor care au animale care suferă de boli de genul acesta le spun că, dacă sunt atenți și conștiincioși, totul se rezolvă. La început e disciplină, apoi e rutină împletită cu disciplină și totul se ține sub control.

Pets&Cats: Cum ați ajuns să vă implicați în mod direct în activitatea de la adăposturile din Iași, la Miroslava și apoi la Tomești prin Asociația Sfântul Mucenic Trifon?

Simona Măntescu: Mergeam la evenimente peste tot, răspundeam la chemările de ajutor pe vremea când adăpostul era la Miroslava. Din 2014 s-a mutat la Tomești, iar de atunci am fost foarte prinsă acolo. Mi-aș dori ca ziua să fie mai lungă, ca să am timp să mă ocup de tot și de toate, iar Asociația „Sfântul Mucenic Trifon” cred că este cea mai veche din Iași. Eu am preluat-o de la doamna Jiveschi, care în anul 2003 a spus că nu mai poate și s-a retras.

Pets&Cats: Astăzi, vă dedicați viața câinilor. Cum reușiți să gestionații munca de zi cu zi, de la hrană și tratamente până la spațiile de cazare?

Simona Măntescu: Acum, tot timpul meu este mai mult pentru ei. Am o mică editură care șchiopătează, dar adevăratul meu job sunt câinii și câinii padocului. Lumea se orientează spre alte salvări, dar câinii din padoc au nevoie de noi, chiar dacă sunt luați de pe stradă. Eu nu mă ocup de adopții direct, ci de tot ce e în afara a ceea ce oferă primăria. Sunt oameni care se implică, care vor să ajute, iar eu sunt acolo, în prima linie.

Pets&Cats: Ați creat un mic adăpost în adăpost pentru câinii bătrâni și ați investit în containere pentru a le oferi condiții mai bune. Ce înseamnă această categorie de animale „uitate”?

Simona Măntescu: Bătrânețea nu e boală, iar câinii bătrâni trebuie ocrotiți. În adăposturile publice, ei nu prea trăiesc, nimeni nu le oferă ajutor. Anul trecut am comandat un container și am reușit să fac 24 de locuri. Acolo am pus câinii bătrâni, unii de 16-17 ani, abia se mai mișcă, dar sunt bine. Vara au aer condiționat, iarna au căldură. Îmi doresc din tot sufletul să mai iau un container pentru ei, poate reușesc anul acesta. Contează enorm ca ei să aibă un spațiu în care să aibă confortul de care au nevoie.

Pets&Cats: Ce rol are Primăria Iași în activitatea asociației și cât de important a fost sprijinul lor, mai ales pentru campaniile de sterilizare?

Simona Măntescu: Iașiul este primul oraș din România care a făcut sterilizări masive pentru câinii cu proprietari, nu Bucureștiul, nu Clujul. Primăria ne-a ajutat enorm la sterilizări. De exemplu, o doamnă, Vasiliu, avea 16 câini și a mai adus unul zilele trecute. Pe lângă sterilizări, primăria ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie: mâncare și alte resurse. La noi puii primesc mâncare ultra-premium, seniorii primesc mâncare premium, iar ceilalți primesc hrană economică. Chiar dacă ne ajută, tot îmi e teamă de iarnă.

Pets&Cats: Cum decurge un târg de adopții în Copou și ce satisfacții vă aduce o adopție reușită?

Simona Măntescu: Aproape în fiecare duminică avem târg de adopții în Copou. Prima dată am avut 12 căței, s-au adoptat 9. Acum depinde. Uneori e cu noroc, alteori mai puțin, dar se fac adopții La adăpostul din Tomești programul este în cursul săptămânii de la 10 la 18, sâmbăta și duminica până la 14.00. Nu există zi în care să nu fie deschis. Târgurile sunt o gură de aer – recent am dat o cățelușă timidă unei familii cu un copil timid și a fost un „match perfect”. Oamenii trebuie să înțeleagă cât de buni sunt câinii pentru oricine: tineri, bătrâni, toți au de câștigat.

Pets&Cats: Ce diferențe ați observat între România și Germania în ceea ce privește modul în care oamenii își îngrijesc animalele? Mai ales că ați fost recent în vacanță în Germania.

Simona Măntescu: M-am întors din Germania, unde era o abundență de câini de toate rasele și mărimile. Erau duși în vacanțe, peste tot. Diferența e uriașă. Am ajuns la 10.30 la Tomești și m-a durut sufletul să îi văd pe câinii mei, să mă uit la ei, la cei de aici și să mă gândesc la cei pe care i-am văzut în Germania.

Pets&Cats: În lupta zilnică pentru resurse, v-ați autodescris ca o „cerșetoare de profesie”. Cum reușiți să strângeți bani și ce l-ați transmite oamenilor și firmelor care ar putea să ajute?

Simona Măntescu: Mă rog de cine pot, am nevoie de presă, de oameni de afaceri, de oricine care poate să ajute. Promovarea și sprijinul sunt singurele moduri prin care putem să mergem înainte.

Pets&Cats: Cum reușiți să organizați campania „Tramvaiul Responsabilității – De la depou la padoc”, astfel încât să ajungă la atât de mulți oameni din Iași?

Simona Măntescu: Reușim datorită unei colaborări frumoase între mai mulți parteneri. Asociația Tramclub Iași a venit cu ideea și cu sprijin logistic, Compania de Transport Public Iași pune la dispoziție tramvaiul special pictat, iar Primăria Municipiului Iași susține inițiativa prin facilități și promovare. De asemenea, Asociația Sfântul Mucenic Trifon are grijă ca donațiile să ajungă direct la câinii din padocul Tomești, iar alte organizații se implică în promovare și comunicare. Doar împreună putem să adunăm hrană, pături și tot ce este nevoie pentru animalele fără stăpân.

Pets&Cats: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj celor care încă țin câinele legat în curte sau exploatează calul până la epuizare, care ar fi acesta

Simona Măntescu: Am văzut recent în Suedia că oamenii nu au voie să lase câinii singuri mai mult de 6 ore. La noi, câinii și caii suferă. Nouă ne place să schimbăm gadgeturile și mașinile, dar ținem câinii în fundul curții, în lanț, iar caii sunt chinuiți la fel. Trebuie să înțelegem că ei au dreptul la o viață demnă, iar noi suntem cei responsabili de demnitatea lor, pentru că, de fapt, demnitatea lor înseamnă demnitatea noastră. Când tratăm animalele corect, ne respectăm pe noi, respectăm viața. Când nu o facem, rămânem doar niște ființe mici de tot.

Citește și:

De la Boomers la Gen Z: Ce generație cheltuie cel mai mult pe jucării pentru animale de companie

Adrian Surdu: ”În România câinele e alarmă pentru hoți, în Spania e lecție de viață pentru copii” (VIDEO)