sursa foto: Pexels
Puține animale fascinează atât de mult prin grație și mister precum pisicile. Flexibilitatea lor îi impresionează pe oamenii de știință, care se întreabă dacă felinele sunt lichide? În 2014, un fizician francez a câștigat chiar și un premiu Ig Nobel pentru un studiu care analiza felul în care pisica se „toarnă” în vase, cutii sau spații imposibil de mici. Dincolo de amuzament, există o explicație solidă, anatomică și comportamentală, care arată cum pisicile au evoluat pentru a exploata la maximum această abilitate.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cum se strecoară pisicile prin spații înguste?
Secretul se află în centura scapulară unică a pisicilor. Spre deosebire de oameni, la care omoplații și claviculele sunt conectate rigid prin oase, la feline aceste structuri sunt prinse doar prin mușchi. Omoplații lor se mișcă liber, independent de restul scheletului. Claviculele sunt mult mai mici decât la oameni și nu fixează pieptul într-o poziție rigidă.
Acest design flexibil permite pieptului și umerilor să se strâmteze la nevoie, făcând posibilă trecerea prin găuri care, la prima vedere, par imposibil de traversat. Practic, o pisică poate trece printr-o deschidere de dimensiunea capului ei, restul corpului „curgând” după acesta, scrie Live Science.
Un avantaj evolutiv cheie
Natura nu creează astfel de trăsături de dragul spectacolului. Abilitatea pisicilor de a se strecura prin spații minuscule a fost un avantaj evolutiv crucial:
le-a ajutat să vâneze rozătoare în vizuini înguste;
le-a oferit posibilitatea de a se ascunde de prădători mai mari;
le-a oferit siguranță și oportunități de explorare în medii variate.
Această combinație de agilitate și strategie explică de ce pisicile domestice păstrează aceleași instincte, chiar dacă nu mai depind de ele pentru supraviețuire.
Rolul mustăților, radarul secret al pisicii
Flexibilitatea anatomică nu este suficientă de una singură. Mustățile, mult mai groase și mai adânc ancorate decât firele de blană obișnuite, sunt instrumente senzoriale sofisticate. La baza lor se află terminații nervoase extrem de sensibile, care:
măsoară lățimea spațiilor;
transmit informații despre obstacole;
ajută pisica să decidă dacă poate sau nu să se strecoare printr-o gaură.
Astfel, fiecare tentativă de trecere este precedată de o evaluare fină, care rareori dă greș.
Felinele și știința
Deși ideea pisicilor lichide a pornit ca o glumă, știința a continuat să investigheze fenomenul. Un studiu din 2024, publicat în revista iScience, a testat modul în care aceste animale reacționează la spații din ce în ce mai înguste. Rezultatele au arătat că:
pisicile trec fără ezitare prin spații înguste, chiar și mai mici decât pieptul lor;
dar încetinesc și analizează mai atent când găurile sunt foarte scurte.
Acest comportament sugerează că felinele nu se bazează doar pe flexibilitate, ci și pe o conștientizare precisă a dimensiunii corpului lor.
De ce adoră pisicile să se ascundă în spații mici?
Dincolo de aspectul fizic, există și un motiv psihologic. Spațiile înguste oferă siguranță și confort emoțional. Atunci când sunt stresate sau speriate, pisicile se refugiază sub paturi, în cutii sau în dulapuri. Când vor intimitate, aleg colțuri mici unde pot observa mediul fără să fie deranjate. Experții avertizează însă că aceste refugii trebuie respectate. Felinele nu ar trebui scoase cu forța de acolo decât dacă există motive serioase de îngrijorare pentru sănătatea lor.
