VIDEO | 7 din 10 bucureșteni ar plăti o taxă pentru adopția unui animal: „Dacă e vaccinat, deparazitat și sterilizat, merită!”/ Câți bani sunt dispuși să scoată din buzunare

caine adapost Sursa foto: Freepik

Bucureștenii spun „da” adopțiilor responsabile

Adopția unui animal de companie nu mai este privită doar ca un gest de bunătate, ci ca un act de responsabilitate față de sănătatea și bunăstarea animalelor. Tot mai mulți locuitori ai Capitalei înțeleg că o adopție „gratuită” nu înseamnă și una fără costuri, ci că îngrijirea preventivă, tratamentele medicale și sprijinul adăposturilor sunt esențiale pentru o conviețuire fericită între om și animal. Un studiu prezentat în cadrul conferinței „The Business of Saving Lives”, organizată de asociația Red Panda, confirmă această schimbare de perspectivă. Evenimentul, dedicat protecției animalelor la nivel național, a adus în prim-plan o întrebare esențială: de ce nu se adoptă mai mult și de ce adăposturile sunt pline?

Răspunsurile studiului arată clar că românii sunt dispuși să adopte, dar vor transparență și siguranță. Cercetarea a subliniat și un decalaj între percepțiile celor implicați activ în protecția animalelor și publicul larg: „trăim într-o bulă”, spun autorii, „iar dincolo de ea, mulți oameni nu știu cum funcționează procesul de adopție și câtă muncă se ascunde în spatele lui”.

Conferința „The Business of Saving Lives
Conferința „The Business of Saving Lives

O taxă care aduce siguranță, nu piedici

Departe de a fi o barieră, taxa de adopție este percepută de majoritatea bucureștenilor ca o garanție a îngrijirii corecte. Aproape 70% dintre participanții la studiu au declarat că ar susține o astfel de contribuție, atâta timp cât banii sunt folosiți pentru analize, tratamente și îmbunătățirea condițiilor din adăposturi.

„Aș fi de acord să plătesc o taxă, mai ales dacă știu că animalul este vaccinat, tratat și sterilizat. Mi se pare normal să contribui, mai ales dacă adăpostul face eforturi să ofere animale sănătoase și îngrijite”, a spus unul dintre respondenți.

Nu toată lumea, însă, vede această măsură cu aceiași ochi. „S-ar putea să nu mai adopte nimeni dacă ni se cer bani. Oamenii nu mai sunt dispuși să plătească, prețurile pentru întreținerea animăluțelor au crescut enorm, iar cabinetele veterinare au niște scoruri greu de suportat”, a declarat pentru Pets&Cats un stăpân de pisici din București.

Suma considerată rezonabilă variază între 100 și 300 de lei, iar pentru majoritatea adoptatorilor este important ca taxa să includă: vaccinarea și deparazitarea completă; sterilizarea; istoricul medical detaliat al animalului; precum și consiliere post-adopție, pentru adaptarea în noua familie.

Această practică este deja întâlnită în multe țări europene, unde taxa simbolică de adopție are un dublu rol: sprijină financiar centrele de protecție a animalelor și responsabilizează adoptatorii.

Pisicile, reginele Capitalei 

Cercetarea Red Panda a mai arătat că pisicile conduc detașat topul preferințelor: 63% dintre bucureșteni au o pisică, în timp ce 59% dețin un câine.

Deși ambele animale sunt iubite, pisicile par să câștige teren, mai ales în rândul tinerilor și al celor care locuiesc în apartamente.

Când vine vorba despre modul în care ajung animalele în casele oamenilor:

  • 8 din 10 deținători spun că au adoptat animalul,
  • 4 din 10 l-au primit cadou,
  • iar 1 din 4 l-au cumpărat.

Totuși, doar 2 din 10 adopții provin direct din adăposturi sau ONG-uri, semn că mai este loc de îmbunătățire în comunicarea și încrederea dintre centrele de protecție și publicul larg.

Majoritatea animalelor ajung în case prin stradă (50%) sau prin intermediul prietenilor și familiei (33%).

Adopția responsabilă, trendul care schimbă Capitala

Rezultatele studiului confirmă o tendință clară: bucureștenii sunt tot mai interesați de adopția responsabilă, de îngrijirea corectă și de prevenția problemelor medicale. Tot mai multe voci din rândul iubitorilor de animale susțin ideea că un animal ar trebui adoptat pregătit complet pentru viața într-o familie, nu „așa cum a fost găsit”.

Taxa de adopție, odată explicată transparent, nu este un obstacol, ci o investiție în sănătatea animalului adoptat și în sustenabilitatea adăposturilor, o dovadă că iubirea pentru animale poate merge mână în mână cu responsabilitatea socială.

Într-un oraș tot mai aglomerat, dar tot mai plin de iubitori de animale, Bucureștiul arată că empatia poate fi dublată de responsabilitate. Fie că alegem o pisică jucăușă sau un câine devotat, fiecare adopție conștientă contribuie la o comunitate mai bună, pentru oameni și pentru prietenii lor necuvântători.

Citește și:

Petiţie pentru modificarea legislaţiei privind protecţia animalelor/ Priorităţi: Interzicerea eutanasierii câinilor sănătoşi, recunoaşterea legală a animalelor ca fiinţe, nu ca obiecte şi intervenţia fără mandat în cazuri grave de cruzime faţă de acestea

Prea scump pentru a merge la veterinar? Un studiu arată că milioane de animale nu primesc îngrijirea necesară

  • Corina Priceputu este jurnalistă și povestitoare din fire. A lucrat câțiva ani în televiziune, dar inima ei a fost mereu acolo unde sunt animalele, în privirea lor sinceră, în micile lecții de iubire necondiționată pe care le oferă în fiecare zi.

    Are trei câini năzdrăvani și o pisicuță pe nume Ritz, care a intrat în viața ei într-un moment de pierdere profundă. Era o pisică adultă, sălbatică, pe care a adoptat-o după ce tatăl ei a plecat dintre noi. Nu știa atunci câtă vindecare și lumină poate aduce un suflet blănos. S-au obișnuit una cu cealaltă încet, dar astăzi dragostea ei e profundă, ca o mângâiere pentru suflet.

    Scrie pentru că vrea să dea mai departe poveștile care se nasc în fiecare zi în prezența animalelor de companie. Crede că într-o lume tot mai grăbită, ele ne învață să fim blânzi, prezenți și adevărați. Dacă ai ajuns aici, poate și tu iubești animalele așa cum le iubește ea. Bine ai venit în colțul ei de lume.

    Vezi toate articolele

Sursa foto: Freepik

By Corina Priceputu

Corina Priceputu este jurnalistă și povestitoare din fire. A lucrat câțiva ani în televiziune, dar inima ei a fost mereu acolo unde sunt animalele, în privirea lor sinceră, în micile lecții de iubire necondiționată pe care le oferă în fiecare zi. Are trei câini năzdrăvani și o pisicuță pe nume Ritz, care a intrat în viața ei într-un moment de pierdere profundă. Era o pisică adultă, sălbatică, pe care a adoptat-o după ce tatăl ei a plecat dintre noi. Nu știa atunci câtă vindecare și lumină poate aduce un suflet blănos. S-au obișnuit una cu cealaltă încet, dar astăzi dragostea ei e profundă, ca o mângâiere pentru suflet. Scrie pentru că vrea să dea mai departe poveștile care se nasc în fiecare zi în prezența animalelor de companie. Crede că într-o lume tot mai grăbită, ele ne învață să fim blânzi, prezenți și adevărați. Dacă ai ajuns aici, poate și tu iubești animalele așa cum le iubește ea. Bine ai venit în colțul ei de lume.

Comentarii

  1. În loc de o taxă de adopție, eu aș propune o taxă anuală pentru finanțarea adăposturilor de animale.
    Așa cum se plătește taxă de salubritate, de exemplu, eu aș propune și o astfel de taxă.
    Un oraș civilizat trebuie să ofere suficient spațiu și condiții decente de găzduire animalelor abandonate. Să se elimine supraaglomerarea adăposturilor și eutanasierile.
    Cât despre taxa de adopție, nu mi se pare o propunere contraproductivă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *