sursa foto: imagine generată de AI
Există multe studii despre lumea mayașă antică, dar puțini știu despre legătura dintre dinții câinilor și istoria străveche. O echipă de cercetători a aflat cum era relația dintre oameni și animale în antichitate.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Legătura dintre dinții câinilor și lumea mayașă antică
De obicei, arheologii se ghidează după pietre, soluri și alte fragmente ce provin din lumea mayașă, însă Chris Stantis — profesor asistent de antropologie la Universitatea Southern Illinois din Carbondale și-a propus să afle lucruri mai puțin cunoscute despre această civilizație dintr-o sursă mai neconvențională – câinii.
Alături de o echipă condusă de Elizabeth Paris de la Universitatea din Calgary, Stantis a pornit cercetarea lui de la o întrebare simplă: câinii au fost crescuți local sau aduși din alte locuri? Analizând amprentele chimice conservate în dinții și oasele câinilor, nu mică le-a fost mirarea când au aflat răspunsul.
Descoperirile lor, publicate în Journal of Archaeological Science, arată că unii câini par să fi călătorit sute de kilometri alături de oameni până să ajungă în comunitățile mayașe. Dovezile provin din două situri de pe dealuri din Chiapas din Mexic: Moxviquil și Tenam Puente, parte a ceea ce Stantis a descris ca o „zonă de frontieră culturală”, unde comunitățile mayașe și non-mayașe s-au amestecat.
Sute de kilometri parcurși pentru „comerțul” cu câini
Prin prelevarea de eșantioane de la rămășițe canine din cele două comunități, echipa a putut afla de und proveneau animalele.
„Când ne gândim la rețelele comerciale, ne gândim adesea la mărfuri neînsuflețite. Însă câinii sunt diferiți. Sunt animale vii care necesită hrănire, îngrijire și transport. Nu este prima dată când arheologii sugerează existența comerțului cu câini în lumea mayașă. Dar, cu metode izotopice mai rafinate, studiul nostru a reușit să formuleze ipoteze mai informate despre originea acestor câini”, a explicat Stantis pentru thesouthrn.com.
Astfel, s-a ajuns la concluzia că oamenii duceau alături de ei câini chiar și sute de kilometri până în locațiile-țintă. Mostrele prelevate din dinți au fost relevante pentru că smalțul se formează devreme și reține detalii ce pot fi văzute chiar și după perioade lungi de timp. Mai simplu spus, un dinte păstrează „în memorie” o imagine a locului în care a trăit un animal când era tânăr.
Citește și:
