Sursa foto: Freepik
Nu de puține ori, proprietarii de câini au observat la prietenul lor blănos o formă de comunicare mai puțin plăcută – mârâitul. De cele mai multe ori, sunetele sunt însoțite de încrețirea botului animalului, care lasă să se vadă colții, iar imaginea este, în cazul unor rase, una terifiantă. Totuși, specialiștii spun că mârâitul este o formă de comunicare și poate avea mai multe explicații. Dresorul Mihai Nae ne-a dezvăluit care ar putea fi motivele din spatele acestui comportament.
„Din joacă”
Acesta apare mai ales atunci când câinele se află într-o stare de bucurie sau agitație, de cele mai multe ori în preajma jucăriei preferate. De asemenea, se poate manifesta în acest fel în prezența unui companion de joacă, de obicei un alt patruped. Sunetele pe care le scoate sunt o expresie blândă a sentimentelor sale.
Posesivitate/teritorialism
Uneori, mârâitul poate indica faptul că animalul este posesiv sau teritorial. El îi va avertiza în acest fel pe cei pe care îi consideră potențiale pericole. De cele mai multe ori, își va apăra astfel o jucărie sau locuința. Totuși, acest avertisment trebuie luat extrem de în serios, deoarece lucrurile pot degenera în agresivitate.
Durere
O altă situație în care câinele poate mârâi este ca reacție la o durere intensă sau la o boală. De obicei, se va manifesta astfel atunci când este atins în anumite zone ale corpului, pentru a le arăta celor din jur că are o problemă și are nevoie de ajutor. Soluția, în acest caz, este consultarea unui medic veterinar.
Frică
Câinele poate mârâi și atunci când se simte în pericol și, deci, îi este frică. Va reacționa astfel ca un mecanism propriu de apărare față de o persoană care îl face să se simtă inconfortabil sau când se află într-un loc nefamiliar. În aceste momente, el trebuie încurajat de stăpân, acesta din urmă fiind, de altfel, singurul care îi poate reda sentimentul de siguranță. În caz contrar, câinele se poate simți amenințat și chiar poate mușca, pentru a se apăra.
Semnalele câinelui trebuie tratate cu multă responsabilitate și înțelese ca atare. Pe cât posibil, situațiile inconfortabile trebuie eliminate, astfel încât patrupedul să nu dezvolte frici sau momente de agresivitate. Un dresor poate face o evaluare a comportamentului câinelui, poate stabili un eventual grad de agresivitate și, ulterior, îl poate corecta.
