sursa foto: Pixabay
De ce câinele își înclină capul când vorbești cu el? Relația dintre oameni și câini este una dintre cele mai vechi și mai strânse legături din istorie. De-a lungul timpului, câinii au fost tovarăși loiali, având roluri importante precum paznici, vânători, păstori sau pur și simplu prieteni devotați.
Modul în care interacționăm cu aceste animale continuă să ne surprindă, mai ales când observăm răspunsurile lor la cuvintele și acțiunile noastre. Unul dintre cele mai fascinante comportamente ale câinilor este înclinarea capului atunci când le vorbim. Dar ce semnifică acest gest? Este doar o dovadă de afecțiune sau există o altă explicație?
Oamenii de știință descoperă ce se întâmplă în mintea unui câine când își înclină capul
Deși câinii nu vorbesc limba noastră, au o abilitate remarcabilă de a percepe emoțiile și tonul vocii noastre. Ei nu doar că ne ascultă cu atenție, ci și încearcă să înțeleagă starea noastră emoțională și intențiile din spatele acestora. Înclinarea capului este una dintre cele mai curioase reacții ale lor, scrie Science Focus.
Mulți stăpâni de animale cred că acest gest este un răspuns la tonul vocii lor, un semn de simpatie sau o modalitate prin care câinele își arată atenția. Totuși, un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta (Ungaria) sugerează că acest comportament are o cauză complexă. Specialiștii au investigat motivul pentru care câinii își înclină capul când aud anumite sunete care le atrag atenția.
Ce înseamnă când câinele își înclină capul când îi vorbești
Studiul a fost realizat în iulie 2021 și a implicat 40 de câini de rase și dimensiuni diferite. În timpul experimentelor, câinilor li s-a cerut să aducă o jucărie atunci când li se striga numele. Cercetătorii au observat un comportament repetitiv: câinii își înclinau capul în timp ce încercau să identifice corect jucăria. Studiul a arătat că acest comportament era mai frecvent la câinii din rasele considerate mai inteligente, cum ar fi Border Collie, care au înclinat capul în 43% din cazuri în timpul exercițiilor.
Rolul memoriei
Un aspect interesant al studiului a fost faptul că animalele care își înclinau capul făceau acest gest pentru a procesa informațiile primite. Înclinarea capului pare să fie legată de memoria câinilor și modul în care aceștia încearcă să recunoască și să-și amintească obiectele. Deși mulți câini pot identifica o jucărie după nume, când își înclină capul par să depună un efort suplimentar în procesul cognitiv. Cu alte cuvinte, comportamentul reflectă un efort conștient de a înțelege mai bine ce li se cere.
Memoria câinilor este complexă, la fel ca și a oamenilor. Ei pot stoca amintiri, pot asocia obiecte cu acțiuni și pot învăța din experiențele lor. Înclinarea capului poate fi semnul unui câine care procesează informații complexe sau încearcă să înțeleagă o comandă. Acest gest este un indicator al efortului cognitiv pe care câinele îl depune pentru a înțelege mai bine mediul său.
Sensibilitatea auditivă
Pe lângă rolul memoriei, un alt factor important, care contribuie la înclinarea capului unui câine, este acuitatea sa auditivă. Câinii au un simț al auzului mult mai dezvoltat decât al nostru, dar modul în care procesează anumite sunete nu este întotdeauna clar. Când patrupedul își înclină capul, poate încerca să își ajusteze urechile pentru a auzi mai clar un anumit sunet, fie că este vorba despre un cuvânt, o comandă sau alt zgomot.
Studiul cercetătorilor din Budapesta sugerează că acest comportament este legat de modul în care câinii percep sunetele, mai ales când aceștia se confruntă cu sunete confuze sau care le atrag atenția.
După cum menționează Andrea Sommese, unul dintre autorii studiului, „acest comportament pare să fie strâns legat de percepția sunetului și ar putea fi modul câinelui de a încerca să asculte mai atent sau să își clarifice o confuzie”.
Înclinarea capului la câini nu este doar un gest adorabil, ci o reacție complexă ce reflectă eforturile lor de a percepe mai bine mediul înconjurător și intențiile noastre. Este un semn al interesului lor profund și al dorinței de a ne înțelege mai bine, chiar și fără a putea vorbi aceeași limbă.
