sursa foto: Help Labus
Un anunț apărut în mediul online și preluat de ONG-ul Help Labus a stârnit un val de reacții furioase în rândul iubitorilor de animale. Soso, un câine în vârstă de 14 ani, jucăuș și blând, urmează să fie dat spre adopție de către stăpâna sa, care susține că trebuie să plece din România și nu îl poate lua cu ea. Internauții nu au primit deloc bine vestea, reacționând cu durere și revoltă la gândul că un suflet loial este abandonat tocmai la finalul vieții.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cazul lui Soso, cățelușul de 14 ani abandonat de stăpână
În anunțul postat, stăpâna încearcă să-l descrie pe Soso în termeni cât mai pozitivi: „E jucăuș, nu mușcă e virgin si nu e castrat. La vârsta lui e foarte activ și mănâncă doar mâncare de căței”. Deși descrierea pare să încerce să atragă un posibil adoptator, faptul că animalul este oferit spre adopție la o vârstă înaintată au declanșat critici aprinse.
Mesajul care însoțea anunțul era sec: „Trebuie să-i găsesc o familie deoarece trebuie să părăsesc țara”. Iar această simplă frază a generat valuri de reacții de la oameni care nu pot înțelege cum cineva poate renunța la un companion atât de fidel și în vârstă.
„Să-ți fie rușine!”
Peste 170 de comentarii au invadat postarea, multe dintre ele acuzând lipsa de empatie și responsabilitate din partea stăpânei. Un utilizator a scris: „Mai omule, după 14 ani să pleci și să-l lași baltă mi se pare o cruzime”, în timp ce altcineva a povestit: „Cunosc o familie care a revenit în țară din Canada după zece ani, dar au adus și cățelul lor, bătrân și bolnav.”.
Ce simte un animal când este abandonat
Câinii sunt animale loiale, capabile de o iubire necondiționată care, de cele mai multe ori, nu este răsplătită pe măsură. Pentru Soso, care are 14 ani, separarea poate fi devastatoare. Animalele în vârstă nu se adaptează ușor în medii noi, iar pierderea stăpânului este o traumă care le afectează sănătatea fizică și psihică.
Seniorii din lumea animalelor au nevoie de stabilitate, de un mediu calm și familiar, dar mai ales de prezența celor dragi. Oricât de „activ” ar fi Soso la vârsta lui, stresul și dorul de fostul stăpân pot duce rapid la degradarea stării de sănătate.
Acum, mulți își tratează animalele de companie ca pe membri ai familiei, așa că astfel de decizii nu mai sunt văzute ca simple „renunțări”, ci ca trădări.
Există speranță pentru Soso
Printre toate vocile critice s-au ridicat și câteva pline de compasiune, care și-au exprimat dorința de a-l adopta pe simpaticul Soso. Numărul de telefon postat în anunț AICI a fost distribuit în grupuri și pagini de adopții, cu speranța că cineva îl va vedea pe Soso nu ca pe un cățel „virgin și necastrat”, ci ca pe un suflet care merită să fie înconjurat de multă iubire la bătrânețe.
Încă o persoana care tratează animalutele ca pe jucării.
În momentul când adopți un animalut( catel,pisica, iepuraș,etc.) este ca și cum ai avea un copilaș.Ori dacă pleci din tara,îți abandonezi copilul? Și mai ales ca e în vârstă.
Ce suflet poți sa ai și unde pleci de nu îl poți lua cu tine? Trist,foarte trist dar măcar ea încearcă sa îl dea în adopție,mai trist este ca sunt atâtea persoane care atunci când pleacă în alta tara,pur și simplu ii abandonează pe unde vor( pe străzi,pe maidane,la marginea drumului sau ii leagă de un copac în padure).