FOTO Freepik
Agresivitatea câinilor este un subiect sensibil. Există multe tipuri de agresivitate, iar cauzele variază de la refuzul hranei, la atacul în lesă sau situații care apar în etapa de frică a cățelușului. Modul în care tratăm, corectăm și înțelegem diferitele tipuri de agresivitate la câini este în continuă evoluție, pe măsură ce învățăm mai multe prin studierea comportamentului animalelor.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
De ce sunt agresivi câinii
Câinele este agresiv din cauza fricii
Acest lucru poate fi cauzat de o varietate de factori declanșatori. Unii câini sunt mai anxioși și mai temători, în același mod ca oameni, iar acest lucru poate fi transmis de la părinți. Dacă au această predispoziție, trebuie gestionată cu atenție, iar această formă de agresivitate este mai ușor de prevenit decât de tratat. Rasele de talie mică și câinii ciobănești sunt mai predispuse la astfel de agresivitate.
Agresivitatea din cauza fricii este o formă de autoapărare, fie că este vorba de oameni, obiecte sau zgomote puternice. Câinii se află într-o poziție în care îngheață, luptă sau fug, iar factorii fizici joacă un rol important în acest sens. De exemplu, dacă patrupedul suferă, se simte rău sau îmbătrânește și vederea și auzul său se deteriorează, acesta va deveni puțin irascibil, deoarece nu vrea să fie rănit sau nu se poate mișca și reacționa așa cum făcea înainte.
Factorii de mediu pot provoca, de asemenea, frică, mai ales dacă apar în perioade cruciale de creștere, exemplele includ supraaglomerarea sau mediile violente, susțin experții, potrivit Horseandhound.co.uk.
Agresivitate învățată
Un exemplu excelent al acestui comportament este câinele care mârâie la alt animal sau oameni să se retragă, deoarece nu se simte confortabil. Pentru a depăși agresivitatea față de o persoană, are nevoie de dresaj care să-i corecteze comportamentul.
Agresivitate antrenată
Gândește-te la câinii polițiști și de protecție, care fac o treabă serioasă. Din păcate, oamenii își folosesc animalele în scopuri criminale și nedorite, cum ar fi luptele de câini.
Agresiunea maternă
Majoritatea cățelelor care au fătat un pui într-un mediu domestic se vor comporta diferit față de ceilalți câini din casă. Ierarhia este adesea ignorată, iar mamele își vor apăra puii cu orice preț.
Unele cățele pot fi la fel și cu oamenii. Trebuie să li se acorde respect și spațiu în această perioadă critică (primele trei-patru săptămâni de fătare). Stăpânii trebuie să se asigure că sunt deranjate cât mai puțin și că au acces la propriul spațiu și la toaletă.
Agresivitate redirecționată
Acest lucru se întâmplă atunci când câinele devine copleșit sau extrem de reactiv la o sursă declanșatoare la care nu poate ajunge și, prin urmare, alege cel mai apropiat obiect disponibil, adică tu. Uneori, poate fi cauzat de frustrare, de supraexcitare etc.
Nu este întotdeauna posibil să îndepărtezi bariera și, prin urmare, trebuie să-i modifici comportamentul. Conștientizarea factorilor care îl declanșează pe câinele tău și consecvența sunt esențiale pentru a-i atenua stresul și a-l ajuta să facă față mai bine confruntării cu un factor declanșator.
Agresivitate de apărare
Aceasta seamănă cu agresivitatea cauzată de frică, dar se manifestă atunci când un câine se află într-o situație sau într-un loc care nu-i place. Clinica veterinară este un exemplu ideal de agresivitate de apărare și, de obicei, asociat cu senzația de rău sau durere, așa că patrupedul recurge la modul de autoprotecție. Același lucru se poate spune și despre saloanele de îngrijire.
Câinii care se confruntă cu această problemă ar trebui să aibă abordări și măsuri alternative, în special cei care mușcă dacă încerci să le pui o botniță.
Când vine vorba de îngrijire, trebuie să desensibilizezi câinele la ceea ce nu-i place prin utilizarea unor conexiuni pozitive, cum ar fi covorașe de lins sau prin atingerea unei părți a corpului, oferindu-i apoi timp de răgaz. Poate că nu-i place, dar o va tolera dacă se respectă conotațiile pozitive și răbdarea.
Agresivitate în joacă
Cu toții ne bucurăm când câinii se distrează cu prietenii lor, însă joaca poate uneori să degenereze dacă nu este monitorizată și câinii devin prea entuziasmați sau dacă unul dintre ei s-a săturat, iar celălalt nu acceptă un refuz. Stăpânii trebuie să asculte tonul mârâitului și al lătrătului și să urmărească limbajul corpului pentru a vedea dacă celălalt câine se simte copleșit.
Agresivitate teritorială
Paza casei, a persoanelor și mașinilor este legată de un câine nesigur și anxios. Păzirea gardului este perfect normală (deși puțin iritantă), deoarece este modul în care un câine comunică faptul că locuiește aici și că acesta este spațiul său sigur. Prin urmare, orice amenințare percepută poate fi întâmpinată cu mult zgomot.
Agresivitate medicală
Aceasta este modalitatea prin care câinele te avertizează asupra unei probleme ce poate să nu fie evidentă cu ochiul liber – de exemplu, probleme cu tiroida sau dureri de dinți. Problemele de sănătate subiacente, cum ar fi limfomul, pot face ca un câine să se simtă extrem de rău, iar singura modalitate de a ști acest lucru poate fi printr-o schimbare de comportament.
Poate fi efectul de domino al agresivității induse de medicamente, cunoscută și sub numele de agresivitate iatrogenică. Prednisolonul este un bun exemplu de steroid ce poate provoca modificări ale apetitului, creșterea setei, urinarea și iritabilitatea.
Agresivitate hormonală
Este cauzată de pubertate sau de masculii care concurează pentru o cățea în călduri. Aceasta este o fază care necesită o gestionare atentă, până când cățeaua s-a maturizat sau a fost învățată să modifice comportamentul sau dacă este suficient de mare pentru a fi sterilizată. Uneori, castrarea chimică e eficientă.
Agresivitate față de animale de același sex
Acest lucru se poate întâmpla între două femele sau masculi care locuiesc împreună sau la câinii care nu au fost castrați. Există riscul să se agraveze rapid până la punctul în care devine imposibil pentru ei să împartă același mediu, dar nu este exclus să se întâmple și după mulți ani de conviețuire destul de pașnică.
