Sursa foto: Pexels / christina0chiz
Un studiu recent, publicat în Cerebral Cortex, a evidențiat modul în care creierul procesează diferite tipuri de iubire, punând accent pe diverse relații, inclusiv animalele de companie, transmite PsyPost. Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), cercetătorii au explorat modul în care activitatea neuronală răspunde la dragostea pentru partenerii romantici, copii, prieteni, străini, animale de companie și natură. Rezultatele au arătat că, deși toate formele de iubire activează zonele creierului legate de cunoașterea socială, cum ar fi cortexul prefrontal medial și joncțiunea temporoparietală, intensitatea activării variază în funcție de relație.
Dragostea pentru animalele de companie a prezentat o suprapunere semnificativă cu dragostea pentru oameni, în special în rândul proprietarilor de animale de companie. Creierul acestora a activat regiuni legate de procesarea emoțională, empatie și cogniție socială, inclusiv precuneusul și cortexul cingulat posterior. Acest lucru sugerează că, pentru proprietarii de animale de companie, afecțiunea pentru animalele lor seamănă foarte mult cu dragostea interpersonală, indicând o conexiune emoțională profundă. În schimb, persoanele care nu dețin animale de companie au prezentat răspunsuri neuronale mai slabe, subliniind rolul pe care experiența personală îl joacă în modelarea acestor răspunsuri emoționale.
Interesant este că studiul a constatat, de asemenea, că dragostea pentru partenerii romantici și copii a declanșat cea mai puternică activare cerebrală, în special în zonele legate de recompensă, cum ar fi striatul și talamusul, care sunt asociate cu sentimentele de plăcere și motivație. În schimb, dragostea pentru străini și prieteni a produs răspunsuri mai slabe.
Cercetarea oferă o perspectivă esențială asupra motivului pentru care oamenii își consideră adesea animalele de companie membri ai familiei.
