Sursa foto: imagine generată de modelul de inteligență artificială DALL.E
Animalele au fost de mult timp parte a călătoriei omenirii către spațiu, implicarea lor datând de secole. Primul exemplu documentat a avut loc în 1783, când inventatorii francezi Joseph-Michel și Jacques-Étienne Montgolfier au lansat o rață, un cocoș și o oaie într-un balon cu aer cald, în fața unei audiențe de la Versailles, printre care se afla și regele Ludovic al XVI-lea, relatează publicația daneză Avisen Danmark.
Acest experiment timpuriu a marcat un prim pas istoric în trimiterea de ființe vii în ceruri, chiar dacă era departe de conceptul modern de călătorie în spațiu.
Decenii mai târziu, animalele s-au aventurat și mai mult în necunoscut, progresele tehnologice permițând explorări la altitudini mai mari. Uniunea Sovietică a deschis calea utilizării animalelor ca pionieri spațiali, în special cu câinele Laika, care a orbitat Pământul în 1957. Călătoria Laikăi la bordul unei nave spațiale sovietice a fost un eveniment de referință, deși s-a soldat în mod tragic cu moartea ei din cauza supraîncălzirii. Oamenii de știință sovietici, dornici să adune date despre impactul biologic al spațiului, au selectat și dresat cu grijă câini de pe stradă pentru aceste misiuni.
Misiunea sovietică a stârnit discuții la nivel mondial privind etica utilizării animalelor în scopuri experimentale, însă sacrificiul ei a contribuit la obținerea unor informații esențiale despre modul în care organismele vii se descurcă în spațiu. În special, experiența ei a influențat misiunile ulterioare.
În 1960, sovieticii au trimis doi câini, Belka și Strelka, pe orbită la bordul Sputnik 5. Spre deosebire de Laika, aceștia s-au întors în siguranță după 12 orbite, devenind primele animale care au parcurs o orbită completă și s-au întors pe Pământ în viață. Totuși, în timpul zborului, unul dintre câini a suferit o criză, ceea ce a determinat agenția spațială sovietică să îl limiteze pe Yuri Gagarin, primul om care a orbitat Pământul, în 1961, la doar trei orbite pentru siguranță.
În timp ce sovieticii au folosit în principal câini, SUA au preferat primatele pentru testele lor spațiale, deși aceste misiuni erau pline de riscuri. Multe animale de test au pierit din cauza unor defecțiuni ale echipamentelor sau a parașutelor care nu s-au deschis corect.
Cu toate acestea, datele colectate în urma acestor prime misiuni cu animale s-au dovedit esențiale atât pentru programele spațiale sovietice, cât și pentru cele americane, deschizând în cele din urmă calea pentru explorarea spațială umană, care a culminat cu aselenizările Apollo.
