sursa foto: Pexels
Pisicile fascinează prin farmecul și comportamentul lor, dar și printr-o trăsătură cunoscută: independența. Deși sunt calde și afectuoase în momentele lor, tind să aibă alte priorități, diferite de cele ale stăpânilor. Această natură rezervată este, probabil, unul dintre motivele pentru care știința comportamentală a pisicilor a evoluat mai lent comparativ cu studiile dedicate câinilor sau altor animale domestice.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Pisicile și simțul mirosului
„În realitate, pisicile înțeleg multe lucruri la fel de bine ca și câinii, dar sunt mai discrete și mai puțin dispuse să coopereze în contexte experimentale”, explică Hidehiko Uchiyama, profesor de științe animale la Universitatea de Agronomie din Tokyo.
Publicată în revista PLOS One, cercetarea echipei conduse de dr. Uchiyama a explorat modul în care pisicile reacționează la mirosurile stăpânilor lor în comparație cu persoane necunoscute. Rezultatele sugerează că felinele nu doar că ne recunosc după voce și înfățișare, ci și după miros.
Cum au reușit oamenii de știință să convingă 30 de feline independente să participe la un studiu unic
Cercetătorii au recrutat 30 de pisici și stăpânii acestora prin recomandări venite de la prieteni și colegi. Fiecare proprietar și-a „capturat” propriul miros prin frecarea unor bețișoare de bumbac în spatele urechilor, între degetele de la picioare și sub axile. Pentru comparație, opt voluntari care nu aveau animale și nu cunoșteau pisicile au furnizat mirosuri „străine” folosind aceeași metodă.
Fiecare pisică a fost testată în propria locuință, pentru a crește șansele de cooperare. Felinele au primit eprubete etichetate ce conțineau:
mirosul proprietarului;
mirosul unei persoane necunoscute;
un miros neutru de control.
O cameră video amplasată strategic a înregistrat reacțiile. Oamenii de știință au observat că pisicile petreceau mai mult timp adulmecând mirosurile străinilor, indicând faptul că își puteau identifica stăpânul prin miros și acordau o atenție sporită elementelor necunoscute.
Ce ne spune acest lucru despre lumea pisicilor
Potrivit dr. Carlo Siracusa de la Universitatea din Pennsylvania, chiar dacă această concluzie pare intuitivă, este „o informație foarte importantă” pentru știință.
„Trebuie să demonstrăm lucrurile prin date, nu doar prin observații anecdotice”, subliniază el.
Rolul nărilor în procesarea mirosurilor
Analizând înregistrările video, cercetătorii au constatat un detaliu surprinzător: pisicile foloseau mai ales nara dreaptă pentru adulmecarea mirosurilor străine, indiferent de poziția eprubetelor. Acest comportament a fost observat anterior și la câini și alte animale, ce sugerează un tipar comun:
nara stângă e preferată pentru mirosuri familiare;
nara dreaptă e folosită pentru mirosuri noi sau potențial alarmante.
„Este posibil ca emisfera dreaptă a creierului să fie implicată în procesarea mirosurilor cu încărcătură emoțională puternică”, afirmă dr. Uchiyama.
Dr. Siracusa avertizează însă că studiul nu dovedește activarea directă a unei părți a creierului. Pentru confirmare ar fi nevoie ca pisicile să accepte scanări cerebrale în timp ce adulmecă diferite mirosuri, dar e o provocare uriașă.
Astfel de studii ne ajută să înțelegem mai bine comportamentul felinelor și să le oferim o îngrijire adaptată nevoilor lor emoționale și senzoriale. În plus, cercetătorii au demonstrat că este posibil să concepi un protocol experimental acceptat de pisici, lucru care, pentru orice om de știință, reprezintă o victorie.
Reușita echipei de a implica 30 de pisici într-un studiu comportamental este notabilă nu doar pentru rezultatele obținute, ci și pentru abilitatea de a depăși una dintre cele mai mari bariere ale cercetării: cooperarea felinelor.
„Îi felicit sincer pe acești oameni de știință pentru performanța lor. Majoritatea pisicilor nu vor să aibă nimic de-a face cu experimentele științifice”, subliniază dr. Siracusa.
