Sursa foto: Arhiva personală
Paul Surugiu, cunoscut publicului larg ca Fuego, a vorbit în exclusivitate pentru Pets&Cats despre legătura specială pe care o are cu Simba, câinele său din rasa Akita Inu, care îi este alături de peste zece ani. Artistul povestește cum patrupedul îi transformă fiecare zi într-un moment de bucurie, cum îl înțelege și îl sprijină emoțional și ce înseamnă pentru el responsabilitatea față de animale.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
„Simba a făcut 10 ani vara aceasta și este un câine cu o energie aparte. Are o privire care mă topește și o inteligență cum rar întâlnești. Uneori e plin de viață, alteori doar stă lângă mine și parcă simte fiecare trăire. De mai bine de un deceniu, zilele mele se raportează și la el”, a povestit artistul.
Ne-am bucurat să aflăm că Fuego răspândește această iubire sinceră față de sufletele necuvântătoare, mai ales pentru că, până acum, el nu mai vorbise public despre acest subiect. Relația cu Simba este una profundă, bazată pe încredere, emoție și un respect autentic față de viață.
În cadrul discuției, am adus în atenție exemplul oferit de reprezentanții Protecției Animalelor Ilfov, care desfășoară constant campanii gratuite de sterilizare în localitățile din județ. Deși aceste inițiative au scopul de a reduce numărul animalelor abandonate, există încă oameni care refuză sterilizarea, invocând motive religioase sau idei învechite.
Potrivit legii, sterilizarea obligatorie se aplică câinilor de rasă comună, nu și celor cu pedigree. Deși nu și-a sterilizat câinele, Fuego spune că este de acord cu sterilizarea, mai ales atunci când este recomandată de medic, considerând-o un gest de grijă și responsabilitate:
„Sunt prea multe animale pe străzi, prea multă suferință care ar putea fi evitată. Sterilizarea nu e ceva rău, dimpotrivă, e un act de responsabilitate. Nu mi-am castrat câinele, pentru că nu a fost nevoie, dar dacă medicul mi-ar fi recomandat, aș fi făcut-o fără ezitare”, a subliniat artistul.
În exclusivitate pentru cititorii Pets&Cats, Fuego a vorbit cu sinceritate despre legătura sa cu animalele și despre valorile care îl ghidează în viață:
„Pentru mine, dragostea față de animale înseamnă mai mult decât tandrețe – e o formă de respect față de viață, în toate formele ei.”
Un interviu cald, profund și sincer, așa cum e și omul din spatele numelui Fuego
Reporter: Ce vă inspiră cel mai mult la animalele dvs. și în ce fel vă influențează ele viața de zi cu zi?
Paul Surugiu: Eu îl am doar pe Simba, superbul meu Akita Inu, care a făcut 10 ani vara aceasta și care este rasă pură, din părinți campioni. Simba este cel care transformă zilele în bună dispoziție. Are o putere aparte de a mă înveseli. Ori este plin de energie, ori are o privire care mă topește, ori face un lucru care mă amuză. Este plin de atitudine, greu de astâmpărat din cuvinte, dar cu o inteligență aparte. De mai bine 10 ani, universul meu se raportează și la el. Chiar dacă este un câine singuratic, are în el o anumită sensibilitate împrumutată de la mine. Poate că-i cel mai atipic câine existent pentru această rasă.
Dincolo de seriozitatea caracteristică, simte fiecare moment, simte durerile mele, parcă mă înțelege. Suferă uneori când plec, dar alteori nu mă bagă deloc în seamă. Are o viață liniștită, spațiul aferent și este îngrijit mai ceva ca un prinț. A avut parte de ceva dresaj în primul an, dar fiind foarte încăpățânat, nu s-a prins foarte tare. Cert este că face parte din familia mea, de atâta vreme și sunt atașat de el. Nu neapărat extrem, dar îl iubesc și-l consider una cu universul meu. Va fi destul de dificil când nu va mai fi și nu știu dacă va putea ca un alt animal să îi ia locul. Pisici nu am și nici nu avem o legătură prea strânsă. Îmi plac, dar mai puțin în casă, pentru că lasă păr și eu sunt destul de obsedat de curățenie!
Reporter: Ați menționat că pisicile și câinii „reușesc să ne simtă mai bine decât oamenii”. Ne puteți oferi un exemplu concret din experiența dvs.?
Paul Surugiu: De multe ori animalele trăiesc cu noi tristeți și dureri și știu să aline la momentul potrivit. Nu de puține ori am văzut cazuri de persoane în depresie care au fost vindecate cumva de animalul lor. Nu sunt doar companie, sunt prelungiri ale sufletului stăpânului și chiar dacă aparent cu au rațiune, reușesc să substituie anumite sentimente, să fie parte din tot ce înseamnă lumea stăpânului lor, care se transformă, mai ales dacă este iubitor, într-un prieten. Am spus asta pentru că oamenii deseori trădează, rănesc, fug, mint și fac rău, pe când animalele pot fi loiale până la finalul vieții, fără interes anume, pot avea grijă de noi și pot da naștere unor legături mult mai profunde și mai puternice. Sunt cazuri și cazuri, la modul general!
Reporter: Cum ați învățat să manifestați răbdare și empatie prin relația cu animalele?
Paul Surugiu: Cred că tot Simba al meu m-a învățat să fiu mai răbdător. El este un Akita Inu și e nevoie de răbdare cu el în primul rând, dar are și momente de instrospecție, de îndărătnicie. Nu e un câine ca toți ceilalți. Are propria personalitate, venind din rasa japoneză și are o disciplină pe care o poate impune chiar el stăpânilor, de care se atașează. Am învățat apoi să fiu mai empatic. Animalele au ceva care ne sensibilizează, ne emoționează și prin privirea lor, prin ochii blânzi ne arată fascinația creației și ne determină cumva, nu știu cum, să fim mai buni!
Reporter: În opinia dvs., cum am putea învăța să fim mai atenți și mai sensibili față de cei din jur, în același mod în care suntem față de animale?
Paul Surugiu: Asta e un pic mai greu. Ține probabil de educație, de omenie, de empatie și acceptare. Poate că pentru animale, în cazul unora, e mai ușor față de oameni. Animalele ripostează mai rar și rănesc mai rar, pe când oamenii fac asta mult mai frecvent și aduc mult mai multe dezamăgiri, pe care ne e mai greu să le trecem cu vederea. Nu voi înțelege nciodată înverșunarea unora de a demonstra cu orice preț că nu sunt educați. Oamenii adevărați sunt construiți, în primul rând, dincolo de orice altceva, pe aceste valori de bază. Un nume, un caracter demn se clădește, fără a sta vreo clipă pe gânduri, pe seriozitate, pe felul de a gândi de două ori înainte de a spune, pe înțelepciune și răbdare, pe cumpătare și pe vocabular adecvat, pe ținută și pe implicare și de ce nu, pe ajutorul pe care-l dai, dezinteresat, atunci când ți se cere.
Reporter: Dacă animalele ar putea vorbi despre dvs., ce credeți că ar spune?
Paul Surugiu: Cred că ar spune că sunt un om blând și iubitor. Am eu ceva lipici la cele domestice, pentru că toate trag la mine și se atașează rapid. Mai apoi ar spune că sunt darnic, dar și că sunt un om impulsiv. Chiar dacă anii, profesia și experiențele mi-au arătat că e bine să mă temperez, tot mai am excese de nervi uneori sau momente în care mă aprind, mai ales atunci când știu că adevărul este de partea mea și atunci când vreau să demonstrez că am dreptate. Mă dor nedreptățile și nu pot sta cu mâinile-n sân când le sesizez. De asta nu sunt un om comod. Nu menajez. Nu ascund după preș anumite realități și nu mă dau lovit în momentul în care e cazul să pun punctul pe ”i”, mai ales în situații în care știu că dreptatea mi-e aliat.
Nu mint, poate doar că mai încerc uneori, când oamenii mi-s dragi, să cosmetizez și să fac mai accesibile și mai puțin dureroase adevărurile. Sunt un romantic, un om boem, dar nu cu mintea în nori. Am genul de emoții care definesc un om, nu pe acelea care-l fac vulnerabil. Vreau să cred că nu am nici un fel de vulnerabilitate și că orice emoție poate fi domolită cu puterea și cu încrederea de sine. Am această încredere, dar nu până la a fi infatuat. Sunt conștient de cine sunt, dar nu fac caz cu asta, iar cine crede contrariul, este în necunoștință de cauză, total eronat. Eu sunt un copil mare, un om haios, pontos, râd și sunt aproape de oameni.
Reporter: Actele de caritate ar ajuta adăposturile, animalele abandonate!? Ce ar trebui să se schimbe la noi, la sistem? Să nu mai vedem atât de multe suflete necuvântătoare chinuite.
Paul Surugiu: În primul rând oamenii ar trebui să fie mai responsabili. Pornind de la autorități, continuând cu cei simpli. Există iubitori înrăiți care fac mai mult rău animalelor, dându-le de mâncare în locuri în care n-ar trebui să fie, devenind astfel un pericol pentru copii. Discuțiile sunt ample, desigur, dar cred că este nevoie de conștientizare, de dialog, de dezbatere publică și mai apoi găsite soluții optime de toate părțile. Desigur că iubim animalele cu toții, sau cel puțin așa ar fi firesc, dar asta nu înseamnă că ele trebuie să ne rănească! Trebuie un echilibru în toate și atunci nimeni nu ar avea de suferit, de nici o parte!
Reporter: Reprezentanții Protecției Animalelor Ilfov merg constant pe teren, desfășurând campanii de informare privind importanța sterilizării animalelor. Aceste campanii sunt organizate gratuit în localitățile din Ilfov. Sunt caravane cu medici care sterilizează gratuit în localități, însă nu toți cetățenii își duc animăluțul la sterilizat. Totuși, atunci când discută cu oamenii, aceștia afirmă adesea că „așa este dat de la Dumnezeu” și că nu este bine să castrăm animalele. Care este părerea dvs despre acest aspect?
Paul Surugiu: Există mult prea multe animale pe străzi, ale nimănui. Există mult prea multe animale rănite sau moarte, pe străzile din România și asta e o cauză a faptului că această sterilizare nu e făcută la timp. Sunt de acord cu sterilizarea, mai ales la câinii de pe străzi. Chiar și la cei domestici, atunci când este recomandată de medic. Este frumos ca animalele să se înmulțească, probabil, dar asta atunci când condițiile o permit. La fel ca și la oameni, o nouă viață înseamnă responsabilitate. Eu nu mi-am castrat câinele, pentru că el nu iese foarte des din habitatul propriu și nu a fost nevoie, dar dacă doctorul mi-ar fi recomandat asta, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri, pentru că nu văd nimic rău în această procedură firească și de multe ori necesară. Chiar și la oameni, în anumite situații mai extreme, ar fi necesară!, a încheiat pentru Pets&Cats Fuego.
