FOTO Freepik
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, există aproximativ 200 de milioane de câini vagabonzi în toată lumea. Impresionant, niciunul dintre ei nu locuiește în Olanda! Este prima țară din lume fără maidanezi, iar această realizare e rezultatul unei politici sociale și legislative stricte.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cățeii sunt plimbați prin oraș în coșurile bicicletelor, majoritatea cafenelelor și restaurantelor acceptă câini, iar animalele de companie mici pot călători cu transportul public la un preț redus, scrie Dutchreview.
Viața câinilor în Olanda
În orașele olandeze, cățeii fac parte din comunitate. În Haga, de exemplu, conceptul de „animal fără stăpân” aproape că nu există. Câinii care trăiesc liberi sunt oficial recunoscuți ca „ai comunității”, nu sunt duși în adăposturi și nu sunt eutanasiați. Oamenii îi hrănesc, veterinarul îi verifică periodic, iar primăria asigură microcip, vaccinuri și adăposturi speciale pe timp de iarnă.
Fiecare cartier are un voluntar responsabil, care se ocupă să le ofere hrană și apă și să anunțe medicul veterinar dacă un câine este rănit. Câinii trăiesc liberi printre oameni, fiind prietenoși și liniștiți. Copiii știu cum îi cheamă, bătrânii îi salută dimineața, iar turiștii îi fotografiază fără teamă. În multe locuri, locuitorii le-au construit căsuțe de lemn pictate cu numele lor: „Luna”, „Max”, „Frida”.
Istoria câinilor vagabonzi în Țările de Jos
Deținerea unui câine era odinioară o dovadă a statutului social în Olanda. Clasa superioară deținea câini pentru sport și companie, iar clasele mai sărace aveau corcituri cu roluri profesionale. Multe picturi olandeze din secolul al XIX-lea înfățișează câini alături de oameni, cum ar fi cele realizate de Joseph Stevens.
O epidemie de rabie a schimbat radical perspectiva societății asupra câinilor. Frica de contaminare a determinat abandonul multor animale de companie, iar guvernul a introdus taxa pe câini (hondenbelasting) pentru a controla populația de câini vagabonzi. Ironia sorții a făcut ca taxa să aibă efect invers: mulți oameni nu și-au mai permis să păstreze câinii, iar populația vagabondă a crescut.
Legea privind protecția animalelor
În 1864, la Haga, a fost fondată prima asociație olandeză de protecție a animalelor. Un secol mai târziu, a intrat în vigoare Legea privind protecția animalelor, care interzice abuzul împotriva animalelor. Încălcarea legii se pedepsește cu închisoare de până la trei ani și amendă de până la 16.750 de euro. Această măsură a schimbat radical atitudinea societății față de câini, transformând grija pentru animale într-o responsabilitate civică și socială.
Ce înseamnă „fără câini vagabonzi”
Termenul „câine vagabond” poate avea mai multe sensuri:
Câini liberi cu stăpân – au un proprietar, dar se plimbă parțial liberi;
Câini liberi fără stăpân – abandonați;
Câini comunitari – îngrijiți de comunitate, fără un stăpân unic;
Câini sălbatici – supraviețuiesc singuri, fără îngrijire.
Câinii vagabonzi sunt de obicei nedoriți deoarece pot răspândi boli sau interfera cu viața urbană. În Olanda, problema a fost practic eradicată, iar țara este lăudată pentru acest succes.
Strategia Olandei: CNVR și politici de responsabilizare
Țările de Jos au reușit să scape de câinii vagabonzi fără eutanasie, prin programul CNVR (Colectare, Castrare, Vaccinare și Returnare), un program național de sterilizare finanțat de guvern. Aceasta este considerată de Organizația Mondială pentru Protecția Animalelor cea mai eficientă metodă de combatere a maidanezilor.
În plus, municipalitățile majorează taxele pentru câinii cumpărați din magazine, pentru a stimula adopțiile din adăposturi. Există o poliție pentru animale care monitorizează infracțiunile și salvează animalele aflate în pericol.
Astăzi, aproximativ unul din cinci olandezi deține un câine, iar milioane de câini nu mai trăiesc pe străzi datorită iubitorilor de animale.
