Sursa foto: MNStudio | Dreamstime.com
Pe îndepărtatele insule Ogasawara din Japonia, un loc inclus în patrimoniul UNESCO, natura a oferit recent un exemplu spectaculos despre cât de fragil – și totodată rezilient – poate fi un ecosistem. Aici, o decizie dificilă, dar aplicată cu responsabilitate, a dus la o revenire surprinzătoare a unei specii rare de pasăre.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Pisicile fără stăpân și un ecosistem vulnerabil
Insulele Ogasawara găzduiesc numeroase specii endemice, care nu se mai găsesc nicăieri în lume. Din păcate, pisicile sălbatice ajunse pe aceste insule au început să vâneze fauna locală, inclusiv porumbelul cu cap roșu (Columba janthina nitens), o pasăre rară și vulnerabilă.
La un moment dat, situația devenise critică: în anul 2008 mai existau mai puțin de 80 de exemplare din această specie. Pentru un ecosistem insular izolat, un astfel de declin poate însemna dispariția definitivă.
Relocarea pisicilor: o soluție controversată, dar umană
Între 2010 și 2013, echipele de conservare au capturat și relocat 131 de pisici sălbatice de pe insula Chichijima. Procesul s-a desfășurat pe parcursul a trei ani și a avut ca obiectiv protejarea faunei native, fără a face rău animalelor, notează One Green Planet.
Important de subliniat: pisicile nu au fost eutanasiate, ci mutate în siguranță, în cadrul unor programe controlate. Accentul a fost pus pe echilibrul dintre protecția naturii și bunăstarea animalelor.
Revenirea spectaculoasă a porumbelului cu cap roșu
Rezultatele nu au întârziat să apară. După relocarea pisicilor:
- numărul păsărilor adulte a crescut de la 111 la 966
- numărul puilor a crescut de la 9 la 189
O astfel de creștere este extrem de rară pentru o specie amenințată cu dispariția și a fost considerată de cercetători un adevărat miracol ecologic.
Ce spun studiile genetice despre această specie rară
Un studiu publicat în revista Communications Biology a scos la iveală un aspect și mai interesant: porumbeii cu cap roșu prezintă mai puține mutații genetice dăunătoare decât rudele lor mai comune.
De obicei, populațiile mici suferă de consangvinizare, ceea ce duce la probleme de sănătate. În acest caz, însă, cercetătorii cred că secole de izolare au eliminat treptat mutațiile grave, permițând speciei să rămână surprinzător de robustă.
Lecția Japoniei: conservare fără a demoniza animalele
Această poveste nu este despre a da vina pe pisici. Este despre gestionarea responsabilă a speciilor introduse într-un ecosistem fragil. Relocarea este doar una dintre soluții și funcționează cel mai bine atunci când este combinată cu:
- protejarea habitatului natural
- monitorizare pe termen lung
- cercetare științifică și genetică
- educație și politici de conservare
Astfel, resursele limitate pentru protecția mediului pot fi direcționate acolo unde pot salva cele mai multe vieți.
