Lup euroasitic (Sursa foto: Freepik)
Modelele matematice susțin plauzibilitatea domesticirii câinilor prin auto-selecție, un proces prin care lupii antici s-au adaptat la prezența oamenilor, transmite National Geographic. Un studiu publicat în Proceedings of the Royal Society: Biological Sciences sugerează că, în condițiile potrivite, lupii ar fi putut evolua în câini în aproximativ 8.000 de ani.
Originile domesticirii câinilor rămân dezbătute. Teoriile tradiționale propun că oamenii au crescut selectiv lupi pentru a-i îmblânzi, în timp ce ipoteza auto-domesticirii sugerează că unii lupi, atrași de așezările umane și de deșeurile alimentare, au devenit treptat mai docili de-a lungul generațiilor. Această idee, popularizată de Neil deGrasse Tyson în Cosmos: A Spacetime Odyssey, a fost testată folosind modele matematice bazate pe agenți de către Alex Capaldi și colegii săi.
Modelele matematice bazate pe agenți (Agent-Based Models – ABM) sunt o metodă de simulare computerizată folosită pentru a analiza sisteme complexe prin modelarea interacțiunilor dintre entități individuale (agenți) într-un mediu definit. Fiecare agent este un element autonom care urmează reguli prestabilite și poate interacționa cu alți agenți sau cu mediul în care se află.
Modelele au examinat diverse scenarii ale comportamentului de împerechere al lupilor. Dacă lupii mai domesticiți se împerecheau preferențial între ei, câinii timpurii apăreau în 74% din cazuri, iar speciația completă avea loc în aproximativ 8.000 de ani. Dacă însă s-au împerecheat cu lupi sălbatici, aceștia au rămas nedespărțiți de strămoșii lor.
În ciuda acestor rezultate, scepticismul persistă. Paleontologul Mietje Germonpré remarcă faptul că oamenii timpurii au ținut probabil carnivorele mari departe de așezări, limitând astfel oportunitățile de hrănire susținută. De asemenea, biologul evoluționist Kathryn Lord susține că era puțin probabil ca vânătorii antici să tolereze concurenți precum lupii. „Nu cred că este un scenariu probabil ca vânătorii antici să fi lucrat alături de prădători care, în cel mai bun caz, i-ar fi privit mai degrabă ca pe niște concurenți decât ca pe niște parteneri de orice fel”, a explicat ea.
În cele din urmă, studiul evidențiază faptul că domesticirea este un proces reciproc, care nu este condus exclusiv de oameni. Deși selecția artificială a jucat probabil un rol, este posibil ca auto-domesticirea să fi fost un factor semnificativ.
