Când iubim un animal prea mult, apelăm la străvechea metodă învățată și aplicată pe noi de către bunici și străbunici pentru a-i arăta asta: îi dăm mâncare. Din experiența personală vă spun că nu facem un bine niciunui animal când îl hrănim prea mult. Motanul meu, Mototol, un fost vagabond în vârstă de opt ani, suferă acum pentru că i-am dat prea mult, și nici ce trebuia, de mâncare.
Apărut în viața mea pe la vârsta de doi ani, Mototol a crescut pe câmpurile din Corbeanca. Mânca șoareci, vâna vrăbii și prindea șopârle. Era deja sterilizat când l-am întâlnit, fiind cel mai probabil abandonat de cineva. Multă vreme a primit doar pește, carne sau lapte.
Apoi, când am văzut ca pisicul nu fuge și vine înapoi i-am luat hrană uscată, bobițe oarecare. Nu era pretențios deloc, mânca orice. Dar șase ani mai târziu nu a mai fost așa de simplu.
În primăvară, m-am trezit într-o zi oarecare cu Mototol mieunând din ce în ce mai tare, devenind din ce în ce mai agitat. Mergea încontinuu la litieră, dar degeaba. L-am luat și am mers imediat la veterinar pentru ecografie.
„Suspiciunea era de litiază urinară, care de altfel s-a și confirmat pe baza rezultatelor investigației ecografice și a analizelor de urină, fiind identificată prezența struviților (calculi urinari fosfato-amoniaco-magnezieni)”, a spus veterinarul care îl urmărea încă de la vârsta de 4 ani.
„Cum se formează aceștia? Substanțele minerale, care sunt prezente în urină în mod normal, dar care, în condiții favorabile, pot conglomera, formând cristale de dimensiuni diferite, uneori «pietre» (cristale de dimensiuni mari) la nivelul vezicii urinare. Prezența acestor cristale reprezintă un factor iritativ major la nivelul mucoasei vezicii urinare, precum și la nivelul uretrei, ceea ce va determina urinare dificilă, dureroasă, cu reducerea fluxului urinar, uneori blocarea uretrei, dar și prezența sângelui în urină”, a explicat medicul veterinar Georgeta Ștefan.
Ea a continuat: „Evident, geneza acestor calculi este posibilă într-un context favorabil! Mai exact, pisicile sterilizate, îndeosebi, la care nu se respectă indicațiile dietitice, și anume administrarea exclusiv de hrană care să prevină formarea acestor cristale. Un alt factor favorabil acestei afecțiuni este obezitatea.”
Într-un final, a doua zi, motanul a reușit singur să urineze fără sondă, astfel mi s-a recomandat o dietă specială de urmat pentru acest diagnostic. Dar, după ce s-a terminat punga de mâncare, Mototol a revenit la dieta lui normală, pentru pisici sterilizate. Cu toate că mânca hrană uscată pentru pisici sterilizate, mai primea (foarte des) și carne crudă sau gătită, pește, dar și altele, inclusiv cozonac sau sarmale. Cum am spus, nu era pretențios, mânca orice.
Al doilea episod l-a avut recent, după ce, pentru o perioadă, a început să mănânce bobițe pentru pisici sterilizate amestecate cu bobițe cu pește. O mare greșeală, hrana administrată fiind nerecomandată, având în vedere diagnosticul de litiază urinară, așa cum ne-a explicat veterinarul.
De data aceasta, Mototol nu a scăpat așa ușor. A fost internat trei zile la clinică, fiind necesară sondarea, inclusiv hidratarea parenterală.
Apoi, deși externat, a continuat să prezinte urinare dificilă, ceea ce a făcut necesară introducerea din nou a sondei, de data aceasta fiind îngrijit la domiciliu. Deși, după trei zile, și-a scos sonda singur, începe să își revină.
„Conduita alimentară ce se impune a fi adoptată implică hrănirea pisicii cu o dietă specială ce permite dizolvare a calculilor. Este recomandat a fi administrată, ulterior dizolvării calculilor existenți, o dietă alimentară care să prevină formarea acestora”, este sfatul pe care mi l-a dat medicul Georgeta Ștefan.
Totusi, care este dieta??
Dm. Vă înțeleg deplin. Am un motan, o frumusețe albă care după sterilizare a făcut aceeași boală. Singura soluție viabilă a fost și este ROYAL CANIN URINARI. De când l-am trecut la dieta asta nu amai avut probleme. Dar, cu măsură, 50gr zi pentru supraponderali. Are un dormitor și un balcon la dispoziție.