Măgarii și caii au un strămoș comun, Dinohippus, care cutreiera America de Nord acum aproximativ 10 milioane de ani, dar, de atunci, au evoluat în specii distincte, transmite BBC Wildlife. Măgarii sunt rude mai apropiate de zebre decât de cai.
Calul lui Przewalski este singura specie de cai cu adevărat sălbatici, în timp ce există trei specii de măgari cu adevărat sălbatici: măgarul sălbatic african, măgarul sălbatic asiatic (onager) și kiangul. Măgarul sălbatic african este pe cale de dispariție, estimările populației din anii 1990 sugerând că au mai rămas doar câteva mii de exemplare.
Măgarii și caii au fost domesticiți în urmă cu aproximativ 6.000–8.000 de ani. Măgarii domesticiți provin din măgarii sălbatici africani și au fost folosiți pentru prima dată în Egiptul antic. Caii domesticiți provin, probabil, din Asia. Ambele specii au fost reintroduse în America de către exploratorii europeni în secolele XV și XVI.
Habitatele lor evolutive le-au modelat dietele și comportamentul. Caii au evoluat în regiunile temperate din Eurasia, prosperând pe câmpiile cu iarbă, în timp ce măgarii s-au adaptat la mediile aride din Africa, ceea ce îi face mai potriviți pentru vegetația rară. Caii formează de obicei turme mari, fără teritoriu, bazându-se pe comunicarea vizuală și pe răspunsul de tip fugă pentru supraviețuire. Măgarii, însă, pot fi teritoriali și trăiesc în grupuri mai mici. Limbajul lor corporal subtil reflectă instinctele lor de conservare.
Din punct de vedere anatomic, măgarii au copite mai înguste și mai drepte, care devin lungi și răsucite dacă nu sunt tăiate, în timp ce copitele cailor sunt mai rotunde și mai fragile. Măgarii au o temperatură corporală mai scăzută și sunt mai puțin rezistenți la intemperii, căutând adăpost în caz de ploaie sau frig. Urechile lor mari ajută la reglarea temperaturii corpului în climatele calde, o caracteristică absentă la cai.
Din punct de vedere comportamental, măgarii sunt adesea etichetați greșit ca fiind încăpățânați, din cauza reacțiilor lor prudente și subtile la amenințări, în timp ce caii se bazează pe reacții mai vizibile și pe comunicarea în turmă. Măgarii sunt mai teritoriali, uneori urmărind intrușii precum oile sau câinii, și dau dovadă de stoicism în caz de durere, spre deosebire de cai, care sunt mai expresivi.
Încrucișările dintre cei doi generează catâri sau hibrizi, care combină trăsături de la ambii părinți. Catârii, apreciați pentru forța și rezistența lor, au fost folosiți pe scară largă în istoria omenirii, inclusiv în conflicte majore precum Primul și Al Doilea Război Mondial.
În concluzie, deși măgarii și caii pot părea asemănători, evoluția, habitatele și comportamentele lor evidențiază diferențe semnificative, reflectând adaptările lor unice la medii distincte.
Sursa foto: Veronikak | Dreamstime.com
