sursa foto: Humane Society of the Pikes Peak Region
O întâmplare din Colorado Springs (SUA) a reușit să emoționeze iubitorii de animale. Povestea unei pisici aparent rătăcite, găsită de un trecător și dusă la un adăpost pentru animale, s-a transformat într-o revedere lacrimogenă după mai bine de doi ani de la dispariție. Cum a fost descoperită Marley?
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
O pisică pierdută, găsită după doi ani și jumătate
Totul a început când un localnic a dus o pisică tigrată portocalie la Societatea Umană din Regiunea Pikes Peak. Felina, care părea vagaboandă, a fost primită cu grijă de personalul centrului și scanată pentru un microcip (o procedură de rutină), iar ce a urmat a fost cu adevărat surprinzător.
Spre uimirea echipei, pisica nu era maidaneză, ci aparținea unei familii care o căuta de doi ani și jumătate. Pisica, pe nume Marley, fusese dată dispărută în urmă cu mai bine de 900 de zile, iar stăpâna ei aproape că își pierduse orice speranță că o va mai vedea vreodată.
Vestea a fost transmisă imediat proprietarei, care a fost copleșită de emoții că pisica ei trăiește. Fără să stea pe gânduri, a venit la adăpost pentru a-și revedea animalul de companie. Întâlnirea a fost descrisă de martori ca fiind una dintre cele mai emoționante din ultimul timp. Marley s-a întors acasă în brațele persoanei care nu a încetat niciodată să o caute, scrie Cats.
„Suntem pur și simplu fericiți știind că am putut reuni această familie iubitor”, a transmis un reprezentant al Societății Umane pentru presa locală.
Povestea lui Marley este un exemplu remarcabil al instinctului de supraviețuire al pisicilor. Nimeni nu știe exact unde a stat în tot acest timp, dar e clar că a reușit să supraviețuiască temperaturilor extreme și pericolelor urbane. Poate că s-a adăpostit în apropierea caselor sau a fost hrănită de trecători.
Marley nu este un caz singular. În vara anului 2024, o altă întâmplare similară a făcut înconjurul presei: un motan alb-negru numit Mr. Mojo s-a întors la stăpânul său în Carolina de Sud după 10 ani! Și el fusese identificat datorită microcipului.
Importanța microcipării animalelor de companie
Un element cheie care a făcut posibilă această reîntâlnire a fost microcipul implantat în pielea pisicii. De dimensiunea unui bob de orez, microcipul conține un cod unic ce poate fi citit cu un scaner și care este legat de datele de contact ale proprietarului.
Reprezentanții Societății Umane au subliniat importanța vitală a microcipării tuturor animalelor de companie. „Este un pas simplu, dar care poate schimba complet cursul unei povești. Asigurați-vă că informațiile de contact asociate microcipului sunt întotdeauna actualizate”.
Deși microciparea oferă un sprijin major, este recomandat ca pisicile să fie ținute în casă, unde sunt în siguranță și ferite de pericolele străzii. Totuși, chiar și cele mai cuminți feline pot ieși accidental afară. Dacă te confrunți cu o astfel de situație, iată câteva sfaturi utile:
Caută în apropiere
Pisicile speriate nu merg departe. Se ascund în locuri liniștite, cum ar fi sub mașini, în tufișuri sau sub terase.
Anunță vecinii
Vorbește cu vecinii, postează anunțuri online și informează adăposturile locale.
Folosește mirosuri familiare
Pune afară o pătură sau o haină purtată, care îi poate atrage simțurile.
Caută în zori sau la amurg
Pisicile sunt mai active și mai puțin speriate în aceste momente ale zilei.
Măsuri mai stricte în alte țări
În unele părți ale lumii, microciparea a devenit deja obligatorie. De exemplu, începând cu iunie 2024, în Marea Britanie, toți proprietarii de pisici au fost obligați prin lege să își microcipeze animalele. În caz contrar, riscă amenzi semnificative. Este un pas important pentru siguranța animalelor într-o țară unde trăiesc peste 9 milioane de pisici.
Tehnologia ajută, dar dragostea reunește
Există și alte opțiuni moderne, cum ar fi dispozitivele de urmărire GPS pentru pisici, însă niciuna nu poate înlocui microcipul. Este o soluție discretă, durabilă și eficientă. Dar, mai presus de orice, este dovada responsabilității pe care o avem față de companionii noștri.
