sursa foto: Arhiva personala Edi
Edi Hypnosse zâmbește larg atunci când deschide ușa și în brațe i se ghemuiește o mică mogâldeață argintie, alertă și curioasă. Rita nu e nici pisică, nici câine, ci un dihor domestic Mustela putorius furo, una dintre speciile de animale de companie care câștigă tot mai multă popularitate în România. Ce o face specială? Rita este un dihor silver, o variantă rară, achiziționată din Ungaria cu 600 de euro.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
„Am luat-o pe Rita de lângă Budapesta, nu găsești așa ceva la noi”
„În România nu există crescătorii serioase de dihori. A fost odată o fermă la Târgu Mureș, dar era mai mult pentru blană. S-a închis”, a declarat Edi pentru Pets&Cats.
„Pe grupurile de Facebook, cum e Dihori.ro, mai găsești crescători ocazionali, dar animalele nu sunt întotdeauna sănătoase sau bine îngrijite. Eu am preferat să merg la sigur”, a continuat el.
Acesta ne-a povestit că și-a dorit un animal de companie care să fie altceva decât „clasicul câine sau pisică”: „Voiam ceva cu personalitate. Ceva cu care să interacționez, care să fie jucăuș, inteligent, dar care să nu aibă nevoie de plimbări zilnice afară. Așa am descoperit dihorii”.
Ce este dihorul domestic
Dihorul domestic (Mustela putorius furo) este o subspecie domesticită a dihorului sălbatic european. A fost domesticit în urmă cu mii de ani, fiind utilizat pentru vânătoarea de rozătoare. Astăzi, este din ce în ce mai apreciat ca animal de companie datorită personalității sale unice: jucăuș, inteligent și adesea amuzant până la extrem, scrie RSPCA Education.
Dimensiunile sale variază între 30 și 50 cm (inclusiv coada), iar masculii pot ajunge până la 2,5 kg. Rita, fiind femelă, cântărește în jur de 1 kg.
„Pare mică și delicată, dar e foarte rapidă și isteață. În primele luni a învățat să deschidă sertare, să ascundă lucruri prin casă și să se bage în toate locurile unde n-ai crede că încape un animal”, a relatat Edi râzând.
Rita este o raritate în România
Culoarea blănii o face pe Rita deosebită. Dihorii vin într-o varietate de nuanțe, de la albinos la sable sau chocolate, dar silver rămâne una dintre cele mai spectaculoase apariții.
„Când am văzut-o prima oară, mi-a atras atenția datorită culorii. Nu semăna cu niciun dihor pe care-l văzusem. E ca un ghem de zăpadă cu pete de fum”, o descrie stăpânul pe Rita.
Comportament: mai deșteaptă decât pare
Dihorii nu sunt doar haioși, ci și foarte inteligenți. Rita a învățat rapid să folosească litiera, răspunde la nume și știe câteva comenzi simple, precum „vino” sau „nu”.
„Are o minte ascuțită. Când fac curat, se bagă în sacul de gunoi și fură buretele de vase. Am găsit-o ascunsă în spatele frigiderului. Credeam că o pierdusem. E ca un copil care îmi testează limitele”, ne-a dezvăluit el.
Programul dihorilor este adaptat stilului de viață al stăpânilor. Spre exemplu, Rita doarme în medie 16 ore pe zi și are momente de joacă în zori și la apus, potrivit lui Edi.
Alimentație și sănătate
Hrănirea unui dihor este un proces ce necesită atenție. Aceste animale sunt carnivore și nu tolerează fructele sau legumele: „Eu o hrănesc cu carne crudă – pui, vită – sub îndrumarea veterinarului. Am găsit un cabinet specializat care m-a ajutat să înțeleg cum funcționează alimentația pentru dihori. Îi dau și suplimente când e nevoie”, ne-a mărturisit Edi.
Îngrijirea unui dihor de companie
Unul dintre miturile frecvente este că dihorii miros urât. Deși au un miros specific, natural „musky”, nu este deranjant dacă animalul este îngrijit corect.
„Da, are un miros propriu, dar nu urât. Dacă e sănătoasă și are o alimentație bună, nu simți nimic neplăcut. În plus, nu o spăl des. O baie la câteva luni, maximum, ca să nu-i distrug uleiurile pielii”.
Reproducere și sterilizare
Un aspect crucial în îngrijirea dihorilor este sterilizarea. Femelele pot rămâne în călduri prelungite, punându-le viața în pericol.
„Rita a fost sterilizată înainte să o iau. Crescătorul mi-a explicat cât de important e lucrul ăsta. La femele, căldurile prelungite pot duce la anemie severă și chiar moarte. Nu e o opțiune, e o necesitate”.
Compatibilitate și relația cu oamenii
Dihorii nu sunt pentru toată lumea. Sunt potriviți pentru persoane care au răbdare să interacționeze cu ei zilnic. Pot conviețui cu alte animale, dar trebuie monitorizați.
În România, lipsa crescătoriilor autorizate pentru dihori este o problemă reală. Edi atrage atenția asupra riscurilor:
„Pe OLX sau în unele grupuri se vând dihori de 200 de lei, dar sunt ținuți în condiții proaste, nesterilizați, nedeparazitați. Oamenii trebuie să înțeleagă că un animal rar nu e doar frumos, e și o responsabilitate”.
Grupuri precum Dihori.ro pe Facebook devin tot mai active. Acolo, stăpânul Ritei găsește sfaturi și schimburi de experiență:
„Am primit multe mesaje după ce am postat poze cu Rita. Oamenii mă întreabă de unde am luat-o, ce mănâncă, cum se comportă. Este o raritate în România”.
Mai jos redăm interviul complet cu Edi, stăpânul Ritei:
Cum ai descoperit pasiunea pentru dihori și de ce ai ales-o pe Rita?
Edi: A fost o combinație de curiozitate și întâmplare. Căutam un animal de companie care să nu fie „clasic”, nici câine, nici pisică. Am început să citesc despre dihori și m-a cucerit personalitatea lor: sunt jucăuși, inteligenți și foarte afectuoși. Pe Rita am ales-o pentru că e un exemplar rar, un silver. Când am văzut-o prima dată, m-am îndrăgostit instant. Am mers până lângă Budapesta ca s-o aduc acasă. Mai trebuie precizat că am stat 1 an și jumătate pe lista de așteptare până să pot cumpăra un dihor.
Ce presupune concret îngrijirea unui dihor ca Rita?
Edi: Înseamnă responsabilitate reală. Trebuie să fii atent la dietă, ei nu pot mânca orice, fiind carnivori stricți. Rita mănâncă carne crudă sub supravegherea veterinarului. Apoi vine partea de igienă: nu o spăl decât rar, o dată la câteva luni. În rest, e vorba de interacțiune, joacă, răbdare. Chiar dacă doarme 14 ore pe zi, seara are chef de joacă. Dihorii nu sunt ca hamsterii, au nevoie de stimulare constantă.
Cum au reacționat prietenii când au văzut-o pe Rita?
Edi: Sunt mereu uimiți. Mulți nu știu că dihorii pot fi animale de companie. Când prietenii au venit la mine, inițial au crezut că e o pisică mică sau un pui de ceva exotic. Apoi se miră cât e de jucăușă și blândă. Sigur, unii au rețineri din cauza miturilor, că dihorii miros urât sau că sunt agresivi. După câteva minute cu Rita, toate prejudecățile dispar.
Ce provocări ai întâmpinat ca stăpân de dihor în România?
Edi: În primul rând, lipsa de informație. Mulți veterinari nu au experiență cu dihori. Nu există crescătorii oficiale, iar mulți vând pui pe internet în condiții proaste. Apoi, lipsa produselor specializate: mâncare, accesorii. Trebuie să comanzi din afară sau să improvizezi.
Ce le-ai spune celor care se gândesc să adopte un dihor?
Edi: Să se documenteze bine. Dihorii sunt adorabili, dar nu sunt pentru oricine. Nu sunt jucării. Au nevoie de timp, spațiu, atenție, afecțiune și o dietă strictă. Dacă ești pregătit să le oferi toate astea, în schimb primești un companion fantastic, cu o personalitate unică.
La finalul interviului, Edi o mângâie ușor pe cap, iar Rita îl linge pe mână, apoi fuge să se ascundă într-un pantof: „Are un suflet mare într-un corp mic. M-a învățat ce înseamnă să fii prezent, atent și blând. E ca o oglindă: dacă o tratezi cu iubire, îți dă înapoi de 10 ori mai mult”.
