Nu se poate nega: mulți câini au o atracție ciudată pentru substanțele urât mirositoare, în special pentru excrementele lor și ale altora. Și, deși poate părea un gest absolut execrabil pentru ochii noștri, acest comportament își are rădăcinile în obiceiuri evolutive străvechi și poate avea mai multă semnificație decât credeți, scrie La Reppublica.
De la plăcerea olfactivă la comunicarea socială și strategiile de camuflaj și protecție, comportamentul câinilor de a se rostogoli în fecalele altor animale poate dezvălui multe despre nevoile și instinctele lor primare. După cum explică Simon Gadbois, cercetător în domeniul comportamentului animalelor, ori de câte ori Border Collie-ul său pe nume Zyla găsea un miros interesant în timpul uneia dintre drumețiile lor în Canada, aceasta se rostogolea cu entuziasm în pământ până absorbea mirosul.
“Deși a fost antrenată să ajute la detectarea animalelor sălbatice, părea să-i placă să se rostogolească în cele mai mirositoare excremente. Dacă nu ați mirosit niciodată caca de castor, să știți că este oribil și persistă săptămâni întregi”, spune el.
Această scenă poate fi familiară multora: prietenul dvs. cu patru picioare se întoarce cu un miros îngrozitor de la o plimbare în parc după ce s-a rostogolit în excrementele altor animale. Gadbois și-a dedicat o mare parte din carieră studierii modului în care canidele experimentează lumea prin intermediul simțului olfactiv, însă acest comportament continuă să îl surprindă.
Câinii au fost domesticiți de lupi, dar, în ciuda acestei lungi istorii, motivele pentru care se rostogolesc în fecalele altor animale rămân parțial misterioase. Una dintre teorii este că acest comportament este o “rămășiță evolutivă” de pe vremea când erau prădători sălbatici. Deși am antrenat câinii să urmeze comenzi precum “stai” și “dă laba”, nu i-am putut convinge să elimine acest instinct primar. “Este posibil să fi avut o funcție importantă în trecut. Chiar dacă acea funcție a dispărut, comportamentul persistă”, explică Gadbois.
Lupii, ca și câinii, se rostogolesc adesea în mirosuri necunoscute, inclusiv în fecalele altor carnivore. Acest comportament poate servi drept camuflaj olfactiv, o formă de camuflaj pentru prădători. Un studiu din 1986 a arătat că lupii preferă să se rostogolească în fecalele carnivorelor, cum ar fi leii de munte și urșii negri, mai degrabă decât în cele ale erbivorelor. Pat Goodmann, expert în lupi la Wolf Park din Indiana, a observat un comportament similar în rândul lupilor care încă folosesc mirosul prădătorilor pentru a deruta alți prădători.
O altă explicație este aceea că rostogolirea în mirosuri puternice ar putea ajuta câinii să evite problemele. Max Allen, ecologist la Universitatea din Illinois, a documentat faptul că vulpile cenușii se freacă cu mirosul lăsat de pume, probabil pentru a se camufla și a se proteja de coioți, care sunt prădători ai vulpilor. Totuși, acest lucru nu explică complet de ce lupii, animale deja mari și prădătoare, se comportă și ei în acest fel. Vulpile cenușii ar putea folosi aceste mirosuri pentru a se proteja, în timp ce lupii ar putea face acest lucru din motive sociale sau de comunicare.
Comportamentul de a se rostogoli în mirosuri poate avea și un aspect social, în special la câinii moderni. Hienele, de exemplu, se rostogolesc în cadavre pentru a primi mai multă atenție din partea membrilor grupului. Câinii sălbatici africani se rostogolesc, de asemenea, în urina altor membri ai grupului, sugerând că aceasta poate fi o modalitate de a stabili legături sociale și de a comunica. Gadbois a observat că animalul care conduce haita este adesea primul care se rostogolește într-un miros puternic, urmat îndeaproape de ceilalți. Acest comportament ar putea contribui la stabilirea unui “miros de grup” și la consolidarea sentimentului de identitate colectivă.
De asemenea, este posibil ca câinilor să le placă pur și simplu să se scufunde în mirosuri puternice. Comportamentalistul Michael Fox sugerează că câinii pot fi atrași de mirosuri prin “capsulă olfactivă”, similar cu modul în care oamenii folosesc parfumul.
Psihologul canin Stanley Coren și studiile recente asupra porcilor domestici confirmă, de asemenea, că animalele pot avea preferințe pentru mirosurile intense. Faptul că sunt neplăcute pentru noi nu înseamnă că sunt neplăcute și pentru ele, deoarece sunt capabile să miroasă feromoni și alte informații interesante atât din fecale, cât și din urină. Nu este o coincidență faptul că coprofagia este un comportament normal pentru multe animale și este împărtășit de unul din patru câini.