Sursa foto: Wikimedia Commons / George McCaa, U.S. Bureau of Mines
Expresia „canarul din mina de cărbune”, un idiom întâlnit ocazional, se referă la un avertisment timpuriu al unui pericol potențial sau al unei probleme, provenind dintr-o practică din mineritul cărbunelui din secolul al XX-lea.
La începutul anilor 1900, minerii de cărbune foloseau canarii ca măsură de siguranță, potrivit Smithsonian Magazine. Introdusă în jurul anului 1911, această practică era comună în țări precum Marea Britanie, Statele Unite și Canada. Minerii transportau canari în cuști în puțurile minelor, deoarece păsările sunt mai sensibile decât oamenii la gazele toxice, în special la monoxidul de carbon. În cazul în care existau niveluri periculoase de gaz, canarul dădea semne de stres sau murea, alertând minerii să evacueze înainte ca gazul să îi afecteze.
Canarii au fost aleși pentru acest rol datorită fiziologiei lor unice. Ritmul lor rapid de respirație însemna că inhalau mai mult aer în raport cu mărimea lor, iar anatomia lor le permitea să absoarbă oxigenul mai eficient, ceea ce îi făcea mai vulnerabili la toxinele din aer.
Practica utilizării canarilor a continuat până în anii 1980. În Marea Britanie, aceștia au fost înlocuiți oficial de detectoarele electronice de monoxid de carbon la 30 decembrie 1986, dată la care mai erau utilizați doar aproximativ 200 de canari.
Astăzi, expresia „canarul din mina de cărbune” este utilizată metaforic pentru a descrie indicatorii timpurii ai pericolelor potențiale din diverse domenii, inclusiv problemele de mediu, tendințele economice, situațiile politice și schimbările tehnologice. Expresia a devenit sinonimă cu un sistem de avertizare timpurie sau cu un semn de pericol iminent.
